Ene Adrian Daniel - Femeia

Femeie, trupul tău pictat
Cu roua dimineţii,
Mă duce veşnic în păcat
Ca-n anii tinereţii.

Femeie, trupul tău sclipind
Precum o nestemată,
Mă face cerul să-l cuprind
În noaptea înstelată.

Femeie, trupul tău sculptat
De patimile mele,
Se vrea într-una mângâiat
De mâinile rebele.

Femeie, trupul tău plăpând
De-un tremur fin se cerne,
E potolit de dor flămând,
Amorul când se-aşterne...

Femeie, trupul tău e rai
Când rochia-ţi coboară,
Ascunzi cu părul lung bălai
A dragostei comoară!

Femeie, viaţa ta-i izvor,
Magie, vers şi cântec.
Trecut, prezent şi viitor
Se nasc din al tău pântec...