ULTIMA SCRISOARE de Ion Ene Meteleu

ti scriu iubito,in ceas tarziu,
Caci pana maine,poate nu mai sunt viu;
Rana din piept,nu pot s-o mai suport,
Si-ti scriu acum,ca maine poate-s mort;
Vreau doar sa stii,cat de mult te-am iubit,
Doar pentru tine ,pan-acum am trait.

Aici spitalul,e doar un cort,
Si stiu prea bine,n-as fi ultimul mort;
Am vrut s-avem si noi un trai mai bun,
Dar am ajuns sa fim carne de tun,
Si in furtuna de groaza din desert,
Mi-am jertfit viata,si asta,nu mi-o iert.

As vrea mai multe sa-ti povestesc,
Dar spectrul mortii,a luat chip ingeresc
Si vad prin ceata ,parca-i faptura ta
Ce-ntinde mana,scrisoarea sa mi-o ia...
Dar capu-mi cade,inert, pe pat, usor...
N-am scris adio, c-a trebuit sa mor...

Culoare, culoare... de Iurie Osoianu

republică verde , capitală albastră 
elită politică de culoarea năpastei 
și stat și guvern de culoarea hoției 
prostimea flămîndă- de culoarea prostiei
cu predominanța- pământiu -cenușie
palpită în roșu mereu sărăcia
și inc-o culoare din cele primare
-e galbenul lutului gilav sub care
va zace speranța ce ultima moare
și albul veciei de neagră culoare...

APARENTA de Ion Ene Meteleu

In ochi ai cicoare,
In zambet ai soare,
Pe fata candoare,
In par ai fuioare,
Plutesti ca o boare,
Mirosi ca o floare;
Iubesti si tu oare?
Si pe cine-l doare,
Sufletul de moare,
Iubind cu fevoare?
In ochii-ti ca cerul,
Tu ascunzi misterul;
Esti ca o Gioconda,
Cu suras de blonda
Si-n zambetul mistic
E ceva sofistic.
Stii ca esti ravnita,
Dar esti ipocrita,
Pentru tine,parca,
Dragostea-i o joaca,
Toti vrei sa te placa,
Toti sa ti se-ncline,
Tu, fara rusine,
Sa transformi iubire
In dezamagire.
Acum stiu domnita,
Esti mironosita !

 — cu mironosita.

Fulgi de nea de Renate Müller

Se aştern fulgi albi de nea
Pe pământul îngheţat
Uşoare flori de catifea
Din cer imaculate s-au lansat

Din altă lume aici sosesc
Ca diamante-nflăcărate
Steluţe moi ce strălucesc
Deslănţuite şi împrăştiate

Fulgi uşori şi pene răsfirate
Toate se rotesc în vânt
Creaţii unei ape îngheţate
Unice şi preacurate sunt

Dragobete (partea a VII-a) - Epilog de Ovidiu Oana-pârâu

Am auzit o şoaptă...

Am auzit o şoaptă, te ador !

Era aievea, sau mi s-a părut ?

Eram în vis şi pasul pe covor

Adus-a înspre mine un sărut.

Te-ai aşternut ca boarea de lumină

Şi m-ai cuprins cu dulcele-ţi fior.

Eu mă rugam în taină ca să ţină,

La nesfârşit secunda de amor.

Sub calda mângâiere se ridică

Dorinţe şi poftiri ademenite

De vălul aşternut. Şi îl despică,

Pornind spre adâncimi demult dorite.

Când roua-i aşternută şi-mplinirea

Mă-ntoarce din periplul prin abis,

Aud un „te ador !”. E-nchipuirea

Ce m-a purtat spre tine doar în vis.

***

A fost să fiu
Tu mi-ai fost stea,
La ceas târziu,
La moartea mea,
Drumul pustiu
Vei lumina
Cu dragostea.

***

A clipelor dorinţi de Renate Müller

Bântuie vântul
orele se sting
rămâne-un rest de
insomnie
sfioase pleoapele
se-nchind

Invoc în miezul nopţii
o tainică dorinţă
a clipelor de dor
ca tu s-apari
hoinar din lume
iar eu să te aştept
să-mi vii în vis

doi din două lumi de Carmen Zaniciuc

spune-mi fără să închizi ochii
cât să mai simt căldura
cântă în forma clepsidrei
din bustul femeii ce naște timpul
apropie-te fără să mă îndepărtezi
în umbră și lumină
cu trup și suflet
lasă-ți inima să crească
rădăcini adânci
în pieptul meu

Imaginea cu trandafiri roşii la poartă de Elena Valeria Ciura

Mi-aduce-aminte cum era demult,
Când încă nu plecasem de acasă-
Când îmi bătea un trandafir la uşă
Şi mă-ndreptam spre el, ca să-l primesc,
,,Dar, dacă, spinul se ascunde-n floare
Şi a venit cu gândul să-l iubesc?”
Mi-e dor de gândurile –acele-
Că toate-s risipite, azi, în griji mai mari
Cântăm acuma, fără de solfegii
Arii mai triste despre nişte ani,
Ce au trecut, e drept, cu bune şi nebune,
Dar mai visăm la cerul plin de stele,
Şi la luceafăr.,martor anonim
Cel dăruit cu drag , în câte nopţi?
O , Zee!

SONET CU MISTER de Ion Ene Meteleu

Ca doua fuioare,din raze de soare,
Coditele lungi ti le-ai impletit,
Din fire de aur,din par poleit,
Si-n ele ti-ai prins cate-o floare.

In urma ta merg,ma simt ametit,
De-o dulce si proaspata boare,
Ce sufla usor,cu iz de candoare,
In aerul pur ce l-ai primenit.

Imi pun intrebari retorice-n gand:
De ce chipul tau ma-nfioara,
Caci nu-i prima oara cand te vad plangand,
Si pletele-n vant cum iti zboara,
Cu lacrimi in ochi,mereu alergand,
De parc-ai ascunde-o comoara...

Introspectie de Lavinia Amalia

De mi-am zidit in suflet vesnicia

Si imi doresc sa pot sa-nvat a fi

E pentru c-am simtit nevrednicia

In fata celui ce-ntai ma iubi..

Bolnava-mi pare-acum o viata goala

Si chinul unui dor nemarginit

Iar visul e strivit sub pasi de smoala

Pe cand picioru-n alb este vopsit

Si-apoi ce am sa fac in consecinta?

Cand rastignita sunt c-am indraznit

Sa-nalt  iubirea la rang de credinta

Cladind altar din clipe ce-am trait?

-Cand nu-l plantezi,cum poate creste pomul?

Cum poti ramane viu,de nu traind?

Neimplinit va fi pe viata omul

Ce judeca pe-un altul nestiind.

De-am suportat mai mult decat pot duce

Si-am oferit mai mult decat primit

Zambetul meu uitat sa mai straluce

Pe buzele Luminii a-nflorit...

Nu stiu de viata va fi doar o cruce

Dar n-am sa cer nicicand ce nu pot da

Chiar daca iadul clocoteste-n sange

In veci n-as vrea a fiu altcineva!