ÎNTREBARE… de Elena Iuliana Constantinescu

Două gene mi-au căzut în lacrimi
Și mi se pare că sunt doi ochi
Scăldându-se-ntr-o mareAtât de limpide!
Dar mă întreb:
Unde s-o fi înecat soarele?!

Ca fraţii! de Cătălin Codru

Şi tu... Ioane, unde-ai fost?
Ori n-ai ştiut că nu ţi-e bine?
Îţi şade-n stare... s-o duci prost?
Să râdă cei mişei... de tine?

Marine, Gheorghe... unde sunteţi?
V-aţi lenevit cumva şi voi?
Aţi încetat să vă mai plângeţi?
Ne socotim cu-aceşti ciocoi?

Dar voi... cei care staţi în case?
Voi mai răbdaţi... voi mai puteţi?
Ne e trădarea până-n oase,
Nu o simţiţi... nu o vedeţi?

Hai să ne fim din nou ca fraţii!
... Şi pâinea să ne fie... pâine!,
Să-ne-adunăm de-acum cu toţii!
Să facem noi din azi un mâine!

Suavă melodie de Elena valeria Ciura

Ce melancolie,
Cu tristeţi pe strune,
Spune, cheia sol,
Ce mi-e drag
Pe lume?

Vis de-adolescent!
Aşteptam pe stâncă-
Un şcolar decent,
Dintre alge-albastre
Ce puteam s-aştept?

Ochi albaştri-n zări
Priviri împletite
Din veri şi primăveri,
Despletite-n toamne
Şi în grele ierni

Părul ca şi luna,
Obrajii de sidef
Gura-inimioară,
Ce aveam în suflet,
Biet adolescent!

Se cumeneca marea
Cu azurul blând
Pierit-a melodia…
Ce aveam atuncea
În bietul meu gând?

Giulgiul iernii de Lavinia Amalia

Ninge banal in regres

Si fumuri se-nalta departe

Azi ninge cum nu a mai nins

Pe fruntea ridata-n pacate

Port voalul atingerii fine

Aroma caldurii inspir

Lucesc printre lacrimi rubine

Ma-nec...aer slut cand respir

Vioara suspina in mine

Trosneste si focul timid

Sub lacat de doruri sublime...

Si-n noaptea cea rece te strig

Sa-mprastii zapada din tine

Dar ninge cumplit...si e frig

Dorm aripi ascunse-n troiene

O teama de Tot m-a cuprins

Pasesc in Siberii eterne

Caci vara de Noi s-a dezis.

GĂLĂGIE NEAGRĂ de Stefan Oana Valentin

Pământul
Are toate gurile deschise
Spre cer,
Negru,
Uscat,
Flămând.
Niciodată nu a tăcut
Veșnicie,
Doar gălăgie
De veacuri
Gri,
Pastel.
Câteodată
Doar pădurea
Îl mai astupă,
Mestecat,
Să crească din nou
Verde închis,
Cu gurile toate
Deschise.

17 02 2013
ȘTEFAN OANĂ

Iurie Osoianu

magistratii
ce lugubru ordin de calugari 
-la cheremul unui fariseu
arde basarabia pe ruguri
si cu ea in mine dumnezeu
criminali invesmintati in robe negre
strangulati prin lege tara mea
si prin sali cu faima de tenebre
-numai voi, cu dreptul de a fura
preschimbati omoruri bestiale
in -prin imprudenta- pentru bani
condamnati pentru un sac de paie
pe saraci -la multisprezece de ani
prin sentintele irefutabil de sinistre
ati ajuns sa recunoasteti chiar si state
-bunoara o fantoma de la nistru
si de iure si de facto- si de toate....
ce lugubru ordin de calugari
-la cheremul unui fariseu
arde basarabia pe ruguri
si cu ea in mine dumnezeu
02 februarie 2012
Basarabia

până când pleci de Carmen Zaniciuc

niciodată n-am părăsit
n-am învățat să iubesc altfel 
sunt cea pe care nimeni n-o cunoaște 
până la capăt
viața se termină atunci când încep
copila îmbrățișează mama
din pântecul inimii neîmpărțit lumii
și fulgii cad în mijlocul verii
născută cu tine în vis
matură ca o sferă
neatinsă de nici o altă sâmbătă
morții i-a fost milă
și m-a luat pe jumătate
cât să mai iubesc
între flori

SEPULCRU ADÂNC de Stefan Oana Valentin

Sepulcru de timp
Peste umeri.
Sfârșire de zbor
Printre nori.

Uitate comori, descoperite
Dedesubt de noaptea din zori.

Semiramide lăsate
În vântul uscat.
Ziduri, ce-s profanate
Cruci uimite ce cad.

Pierdute gânduri deșarte
Prin carnea adesea umilă.

Studieri de păcate
Când doar lumânarea
Arde galbena vină
Fără vreun foc.

Nedeslușite imagini născute
Din gând sau cărare.

Suntem lumină docilă
Suntem doar, mult prea vii
Și ne zbatem adesea, degeaba
Adânc în mormânt.

15 02 2013
ȘTEFAN OANĂ

ÎMI LIPSESC BUZELE TALE… de Patricia Serbanesscu

Când vântu-alungă albicioşii nori
Şi-adie primăvara, cu valurite scuze,
Mireasma ţi-o adulmec, intrată e în pori
Căci gura ta suavă, îmi cat-a mele buze…

Pe buze am brodat, un nou poem al vieţii
Acolo-i ferecat, l-oi lua pe alt meleag,
De vei fi lângă mine, în faptul dimineţii
Te-oi săruta într-una, din pat, până la prag.

Sărută-mă când dorm, atunci numai oftez
Îmi tot închin iubirea şi-ncerc s-o ajustez,
O-nchid într-un inel, montaj cu filigran
Să mă mai ţină fericită, măcar, încă un an…

Şi printre buze, dorinţa vie ţi-o şoptsc
Când frământarea zilei, ne-aşează iar în pat,
În murmur îţi repet, să ştii… cât te iubesc!
Şi cât de fericită sunt, numai, pe înserat…

Ai universul limitat, numai cu mine
Găsindu-mă aici, pictez crâmpei de vers,
Sunt bucăţica ce-i desprinsă, chiar din tine
Lasă-mi te rog sărutul, cules va fi din mers.

Când te sărut, din trup parcă ţâşneşte foc
De sunt cu tine, răsăritul trece-n asfinţit,
Aş vrea să îţi transfer, cât pot de mult noroc
Să ne rămână doar un semn, că-am fi trăit…

Ţi-oi fi şi pâinea caldă, dar şi vinul
Fost-am îndemn şi poate chiar blestem,
Iubire-adevărată, va stinge tot veninul
Plati-voi pentru doi, pe ea, o să m-aştern.

Să-mi pui amprenta buzelor de maci
Să pot nota pe ea, numai o temă,
Sărutul meu, rămâne-n iarba ce o calci
Te va feri de orice… anatemă…

16.02.2013

Vine, din nou, vine primăvara! de Elena Valeria Ciura

Se-adună a priveghi ultima zăpadă-
Ea lasă lacrimă pe streşini argintii,
Cocorul, a neastâmpăr , piciorul îşi aşează 
Pe coşul vechii case, pitite printer vii.

Izvorul se iuţeşte, de sub stei coboară
Covorul cel pufos, ca vrajă dezlegată,
Culoare , ce anunţă -o nouă primăvară
Alb aişor, alt anotimp arată!

Pe câmp culeg muguri de zâmbet , aurii
Răsfăţul –l soarbe soarele din floare,
Fără note cucul cântă melodii
Şi dinspre pomi adie arome şi răcoare.

Ce simte cerul când stelele-l răsfaţă?
De armonie sufletul mi-e plin!
Dar când din mare soarele se-nalţă?
De –a fericirii clipă râd şi mă închin!