PRIN PLOAIE….DESCULŢĂ…de Ioana Burghel

Alergam desculţă
prin ploaie
iar ploaia nu se oprea…

Atunci
ca s-o ajut cumva
am început a lăcrima…

Dar ploua
ploua
ploua
iar lacrima ploii în mine
un cânt de durere-nlălţa…

Şi ploua…

Dorul de viaţă
din inima mea… 

Cândva de Leonid Iacob

În astă seară  

undeva  

la Singapore, Marmara  

prin polul vest,  

prin polul est,  

porneau şi visele-a visa.  

un vis în care ea şi el  

ea mai învoltă  

el rebel  

plecau  

să se-ntâlneasc-aşa  

cumva,  

cândva  

pe undeva.  

Între nadir  

şi-ntre zenit  

cei doi plecaţi s-au întâlnit  

pe-o punte aprigă de dor.  

şi viaţa mult se bucura  

în ochii lor.  

Fior uşor,  

îmbătător,  

prin trupuri le trecu aşa  

cumva,  

cândva,  

prin el şi ea,  

şi lumea-ntreagă surâdea  

când îi vedea  

prin ochi de stea.  

Era în mine-acel fior  

între nadir şi-ntre zenit  

din polul est  

din polul vest,  

plecat spre dorul ce visa  

cumva,  

cândva,  

pe undeva  

când lumea-ntreagă surâdea.  

Ce e iubirea de Costel Suditu

Ce e iubirea?
O repetare măsurată
De întâmplări în ani,
Numită soartă.

Cu prima întâmplare de iubire,
Înveţi ce e mai bine pentru fire:
Multe greşeli, din care, înţelept,
Mai pui învăţături pentru concept.

Cu deziluzii, patimi şi regrete,
Începi a te desprinde de perete.
- ‚Iubito, cât de tare te iubesc!...
Dar ce să fac, să ştiu că nu greşesc’?

Cu întâmplări de soartă, repetate,
Încerc a vă iubi pe rând, pe toate.
Până când, scumpa mea iubire de final,
Va fi să te iubesc mai infernal
De cât visez a fi iubit vreodată
De vreo femeie, ce mi-ar fi ca soartă.

mi-e inima-umbră de Renate Müller

aripă de floare
ce s-a zbătut prea mult
sărăcia ei
stă-n vârf de ac
zi de zi
tot mai intens
o doare

HD 11.01.2013 RM

sclipire de Carmen Zaniciuc

îți plac diminețile în care lumina își face loc prin perdea
și liniștea te trezește treptat
te ridici și vezi fulgii de nea cum cad domol
se întâmplă ca ninsoarea să te surprindă chiar și-n ianuarie
ca pe un copil ce se bucură
că există minuni și-n lucrurile firești
poezia nu renunță să vorbească nici când inima a tăcut
dăruiește într-o zi un zâmbet
și vezi ce se va naște

De ce mă urăşti? de Ioana Burghel

Când în suflet îţi cobora înserarea,ţi-am cuprins chipul cu palmele,
ţi-am ascultat disperarea,
ţi-am spus că nimeni nu calcă
pe drumul care-i numai al tău,
poate doar,
rătăcind,
Dumnezeu…

De ce mă urăşti?

Vulturii mari nu vânează
decât în zbor
şi cuiburi îşi fac pe vârfuri de stânci,
aproape de ţipătul lor…

De ce mă urăşti?
Cândva
chiar şi Olimpul s-a prăbuşit
într-o noapte de prea mulţi zei…

Şi Dumnezeu a căzut
uneori…

Tu
şi
Eu
suntem doi muritori
fiecare cu lacrima timpului său…

N-ai cum să ştii
nici TU
nici EU
din palma cui
într-un alt Univers
va bea
o altă Înviere
Dumnezeu…

De ce mă urăşti?

am decis de Maria Belean

să las copilul să coboare din icoană 
să o ia desculț pe drumul destinului 
nu mai privesc surâsul sângeriu al mărului 
temnicer tăcut
...crud
nu știi ce cauți
ai bocancii însetați între două vise de vis
în vitrina unui market
prima treaptă păstrează mirosul cerșetorului
- vreau fluturi
delirul lui adună izvorul
pe treapta a doua irișii copilului despică zorii
cu pădurea pe umeri întinzi capcane
tremurul cuvintelor din urmele poemelor
mă zdrobesc
...nu simți
cu nepăsare strivești tainul iubirii
chinul înălțării
râurile repezi nu au margine de unde să-și ia țărână

la ușă schilodită a mâinilor
bătăile cad…
poemul respiră
a găsit a treia treaptă
ignor arderi care strigă să întind pe stradă chemări
totul și nimicul se surpă în prima literă
unde sufletul copilului
veștejește dansul

ALB NEBUN CUMINTE de Stefan Oana Valentin

Dacă-o să fiu nebun
Voi fi nebun cuminte
Întreaga mea, tu să mă ierți
Nu voi putea
Să-mi umblu-n minte
Dar voi putea să te iubesc.

Am să-ți vorbesc
Pe limbă de copac
Ori ciripit am să învăț
Zăpezi am să traduc
În hieroglife
Dar despre tine n-am dezvăț.

Poate-o să zac
La soare ca o floare
Prea colorată și firesc
Am să cerșesc albinele,
Cu soare
Dar despre tine, te iubesc

Așa nebun, frumos...
Dar un nebun cuminte.

10.01.2013
ȘTEFAN OANĂ

încorsetat de Dorina Neculce

un Elastic îmi strânge mâna
îmi muşcă din sânge
venele pulsează nebun
şi nu am puterea
de a trece pe lângă oameni
fără să nu le observ
fâşâiele de lumini
care le acoperă carnea
încă nevindecată şi
nu cred că mai există
un colţ neumblat
în care să îmi duc păianjenul
de casă care ar putea să îmi
ţese cele mai alese pânze
distinse haine mi-aş face
să acopăr cu ele parte
întunecată
a lumii

De leac de Vali Zavoianu

Descântă-mi doamnă de deochi
Să-mi treacă gândul orb la tine
Slăbeşte chingile haine
Din tâmple şi de dintre ochi.
Descântă-mi să te uit curând
Să nu mai simt arzându-mi porii
Şi să mă lepăd de fiorii
Care mă freamătă fierbând.
Rosteşte gând păgân de leac
De câte ori o fi nevoie
Că-s molipsit fără de voie
Şi nu mai ştiu ce să mă fac.
Şi-apoi stropeşte-mă cu vin
Să se mai stingă din dorinţă
Că nu-mi mai este cu putinţă
De vraja ta să îmi revin.
Ispită care tulburi minţi
Descântă-mă cum ştii mai bine
Să scap nevătămat de tine
Alungă rând pe rând dorinţi.
Descântă-mi doamnă, azi te chem
Să-mi treacă nebunia asta
Şi să mă lepăd de năpasta
Ce m-a lovit ca un blestem.
Din tâmple şi de dintre ochi
Slăbeşte chingile haine
Să-mi treacă gândul orb la tine
Descântă-mi doamnă de deochi.

11.01.2013, Zavoianu Vali