Uitarea mamei... de Nicoara Nicolae-Horia

O mamă niciodată nu-i nebună,

Pe sub norii învolburați și grei
”Tatăl nostru” dacă uită să îl spună
Rostiți-l voi cu grijă-n locul ei.

Duminica o mistuie sub pleoape,
Mereu întreabă în ce zi e azi,
Ar vrea acolo liniștea s-o îngroape
Cu toate lacrimile de pe-obraz.

Așa cum pare, deseori ciudată,
Cu veșnicia dorului la sân,
O mamă nu-i nebună niciodată,
Cine crede e un om păgân.
...............................................
Azi-noapte mi-a căzut în cer o stea,
Lumina ei mă doare din cuvânt,
S-aveți răbdare-n tot ce spune ea
Și-n tot ce uită mama pe pământ...

Duminică, 8 Iulie 2012

zilele alături de umbra ta de Maria Belean

nu sunt oarecare

sunt profilate pe un cer străveziu

timidă rup ramuri din mine
în sinele lor sunt petale 
pe care șoaptele s-au așezat pe aripe de fluturi
fiecare răsuflare din vocea-ți suavă
o strecor în ființă
atingând cerurile cu acordul ei

contemplu cu privirea neștiutoare
mișcări
orientări ninse cu praful așteptării
vise umbrite de lăstari sădiți foarte des
reiau drepturile și cresc nestăpânite
peste ape
ceruri
răsărituri

cu mâini prelungite până-n stele
înclin sărutul
în noaptea de diamant a ochilor tăi
copleșiți de albastru
împreună vom saruta iarba
dimineților
prinse-n tâmple

iubite
vocea ta e ca un balsam
pentru clipe când voi aduna frunze
să-mi fie pleoapă.

am pregătit asta pentru tine de Maria Belean

într-una din nopțile acelea tuciurii 

care-și lungeau clipele rele
până-n bocanci
lipește una din fotografiile mele în centrul desenului
cu ramurile desfrunzite în jur
cu amurgul sângeriu tot mai puternic
iar tu 
un oarecare
închide intrarea în tine
să nu dau năvală
ai afla adevărul despre cum dintr-o firavă tulpină
cresc două frunze
atunci
ai respira așa mult încât ai uita să te oprești
timpul ar mări pasul și nu vreau ca tu să mergi mai repede
ai muri
iar bocancii mei s-ar umple de noroi

am rătăcit
sau pierdut
toate duminicile pe care le-am iubit
mi-e teamă că n-o să mai pot ieși
din odaia bocancului împietrit
dar
mai ales mi-e teamă
că n-o să aflăm adevărul nicicând
despre cele două frunze din copacul ars.

Doar adevărul Versuri Irina Nedelciu Muzică şi Voce DLC

EPISTOLĂ de Emil Marian

Iubita mea verde-albastră

Departe eşti acum de mine
Uitată e iubirea noastră
Nu mai am veste de la tine.

Sunt rătăcit acum departe,
Pierdut în mine şi în lume,
Răceala vieţii ne desparte
Uitatu-mi-ai şi al meu nume.

Îmi amintesc de vremuri duse,
Cînd seara îmi dădeai bineţe, 
Dulcile şoapte sunt apuse,
Flămînd îs acum de tandreţe.

Iar între noi e depărtarea
Ce ne-mpresoară peste poate,
Ocean de linişte şi marea,
Ce ne apropie de moarte.

Tînjesc la clipele trecute,
Cînd ne scriam mii de prostii,
La mărunţişurile-avute,
Cînd eram puri ca doi copii.

Vorbele noastre se împleteau
În lumea plină de iubire,
Dor şi saruturi ne scuturau,
Acum totul e amintire.

Aş vrea iubito de mă zăreşti
Cînd ochii ţi-i ridici spre astre
A ta iubire să mi-o şopteşti,
Tu cu priviri verzi şi albastre.

Simplu și pur... de Nicoara Nicolae-Horia

Simplu și pur.

Pur
și
simplu!
Din tinerețele mele am crezut
în simplitate
și în puritatea ei.
Așa m-au născut părinții,
niște oameni simpli,
într-un sat simplu...
Copilăria, toată,
mi-a fost simplă și ea.
Viața, la fel.
Și pe tine te-am iubit 
atât de simplu.
Simplu și pur îți șoptesc
și acum:
te iubesc!
Ce simple cuvinte!
Așa le-a lăsat Dumnezeu pe toate,
necomplicate...
Îmi aduc aminte temerile mamei
de demult,
pe când umblam
copchil desculț la școală:
vreau să fiu un om simplu,
simplu și pur.
Ce minunată meserie!...

Duminică, 8 Iulie 2012

Amurguri de Costel Suditu

Amurguri dulci... ne sărutam

Mergând frumoşi pe sub platani simţind că urci
Acele clipe vălătuci fiori pe ram;
Le ţin, în inimă le am, nu vreau să fugi!

Iar şoaptele înfiorau tăcerea noastră
Atunci, cum florile-ntr-o glastră mângîiam...
Pierdeam, credeam că toată zarea-albastră
Orânduia pe la fereastră ce iubeam;

Pe masă ai lăsat un şerveţel frumos...
Era sub un inel, să nu cadă pe jos;
Scria cu îngrijire că dragostea-i un act
Ce face doar un pact, să n-o iau ca jignire
Uitândă că-s din fire un bou care te plac.

AI NOŞTRI SACRI… de Patricia Serbanescu

Sacru-i pământul ce ne creşte pâinea

Şi numele acestui plai în veci sfinţit,
Sacru-i norodul, mândră e genunea
Şi locul cel în care-am nimerit !

Şi cum nimic nu este întâmplare
Ni-i sacru numele pe-acest pământ !
De ne-om mai naşte sub acelaşi soare
Ne-om aşeza AICI… că totu-i sfânt…

Chiar numele de dac recunoscut
Amestecat cu-al Romei început
Ne spune că suntem din tată-n fii,
Ostaşi ai gintei ce-i latine…de copii…

N-o să putem uita în veci strămoşii
Pe un Zamolxe, Burebista… Decebal
Vom aştepta să înflorească chiparoşii
Şi între ei, l-om venera şi pe Traian…

As vrea sa-ti spun… de Lacramioara Lacrima

As vrea sa-ti spun atat de multe

Cuvintele nu le gasesc…
Ca inima ta sa le asculte
Dar nici nu pot sa le rostesc…
Desi, vorbesc multe cu tine
In sensul lor ma pierd mereu
Si, ce e important in mine
Sa afli tu, e foarte greu…
As vrea sa-mi fii mereu aproape
Te simt in suflet si in glas
Dar nu e simplu, nu se poate
Oare ce-a fost, ce-a mai ramas?
Ganduri tacute stau nespuse
Cu strasnicie, undeva…
In sufletul meu, si ascunse
Oare le vei afla candva?

Iti port imaginea in gand
Si nu te pot indeparta
Dar oare cat…si pana cand
Vei fi acolo-n mintea mea?
Cand zorii zilei se revarsa
Eu ochii mi-i deschid usor
Iar raza de lumina varsa
O calda taina-ncetisor…
Cand ploaia bate-n al meu geam
Iar vantul o cuprinde…
As vrea cu mine sa te am
Sa pot a te atinge…
Cand noaptea este peste tot
Iar luna-mi da povata…
Sa imi fixez pe cer un loc
Prin stele sa-ti vad fata…

Sa ti-o sarut si s-o alint
Printr-o privire muta,
Apoi pe buzele-ti fierbinti
Sa-ti pun iubire multa
Cu gandul sa te-mbratisez
Sa simti caldura mea…
In visul meu sa te visez
Si eu sa fiu a ta…
Din somn, sa nu ma mai trezesc
Decat de-mi dai de stire
Ca as putea sa te iubesc…
Nu vei ramane o amintire,
Si ca aceasta vara
Va fi iaras’ un inceput…
Cu multe zambete si soare
Si nu va fi un vis pierdut…

Chipul pierdut... de Nicoara Nicolae-Horia

Iar mă întrebi ce caut în lumină

Urcându-mi dealul din cuvânt pe brânci,
Îți caut chipul, cel pierdut atunci
Când a venit ispita în grădină;

Îmi caut chipul din fântâna ta,
Robit de-o sete ne-nțeleasă încă,
De când izvorul tulburat din stâncă
Mi te-a șoptit: apleacă-te și bea...

Duminică, 8 Iulie 2012