ALBĂ PANĂ NEMAIÎNFOIATĂ de Stefan Oana Valentin

Tu,

erai acolo în genunchi
icoană încrustată în așteptare
la o lungime de aripă
de cer.

Trudeai pământul grijilor
în formă de zi
și-ți creștea așa de frumos
aluatul de gânduri,
așteptând cuptorul.

Împleteai vise cu mac
și cu miere de dor.
îngenunchiai întunericul
numărând pe degete
zilele fără furtună.

Împlineai, dinăuntrul tău,
desăvârșirea dansului de lebădă
cântând, plin, ecouri de ape
lăsând râul liber
sâ curgă.

Eu
la o lungime de aripă ruptă
lăcrimam scrâșnit vremuri
cu glod strâns sub pleoape
pline de prea mult târâș,
sub pământ
nu vedeam
cerul.

12 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

Frumusețe de-o floare de Carmen Zaniciuc

Florile albe de tei

La fiecare început de vară
Ochii mei și ochii tăi
Miresme dulci 
Ce ne înconjoară
Într-o briză rece
Venită din mare

O clipă mai plutesc
Înainte să pășesc 
În rutină
Pe-o stradă avară

muzeul nefiintelorde Dorina Neculce

sorbeam din cerneala aceea

pogorâtă de noapte
pe ferestre
confraţii mei scriau capodopere
se desfătau cu mângâieri deșarte

și mă priveam în ochiul fiecărui trecător
peniţa mea va scurge dâre cenușii
cu sete oarbă

dar n-am să mai deschid ferestre
nici poarta dinspre zi
ci doar o linişte tocită
o să izbească
din când în când
ca valul înspumat
în zidul care ne veghează
muzeul nefiinţelor cu chip de ceară
şi am să rup ciorchini din
ierburile ieftine știind că
într-un tablou de bronz
nepăsător Tezeu o să
îşi plimbe turma
de legendă.

Dorina Neculce - 12 Iun 2012

Sprijinit într-o palmă de Renate Müller

Mă-nchid în mine

privesc la tine 
răsfirat prin toată camera 

într-un colţ cu capul
sprijinit într-o palmă
te ţi de ţigară

gata să dai foc 
gândurilor în vârtejul 
unei mori nebune

fumul îţi stoarce lacrimi 
lăsându-le să cadă 
în umbrele viselor tale

începi să numeri gratiile 
aruncate pe pereţi
de lumina rece a lunii

Renate Müller

Lumânări în noapte de Renate Müller

Lumânări ce ard în noapte

Pâlpâind înflăcărate
Rugăciuni spuse în şoapte
Pierzându-se-n pustietate

Lacrimi calde stau să cadă
Ce-n lumânări s-au adunat 
Stropi de ceară se încheagă
Pe pământul îngheţat

Pomii tainici stau de strajă
Cerul negru fără stele
Luna plină solitară
Priveşte printre rămurele

De liniştea din jur ademenită 
Înfrigurată s-a trezit din vis
O făptură ce a stat încremenită
Uimită ochii şi-a deschis

Peste mormânt uşor s-a aplecat
Lumânările din nou să le aprindă
Pe care vântul nemilos le-a stins
Când peste ele greu a răsuflat

Renate Müller

NOAPTE DE IUBIRE de Emil Marian

Iubito, ce-a mai fost, azi noapte!

A fost valtoare, nebunie.

Un dans de piele aramie

Si cu miros de mere coapte.

Erai naiada, dansatoare,

Eram nebun ca sa te sorb,

Te adoram precum un orb

Adora razele de soare.

Si-n toat-aceasta ametire,

Dorinti,saruturi, multe soapte,

Infasurati intreaga noapte

Ne-am imbracat cu fericire.

Cand zorii fi-va ca sa vie

Si somnul sa ne toropeasca,

Iubirea arsa ca o iasca

Zbura-va cu o papadie.

DOR de Emil Marian

Mi-e dor de dor.

Şi de-un amor.
Să pot iubi,
Să pot să zbor!

GAND de Emil Marian

Să fii eu!

Să fiu tu!
Să fim noi, 
Să fim lumea!
Să fim întregul,
Sa fim un atom,
Să fim Demiurgul
Şi rodul din pom! 

tahicardie de Nuța Istrate Gangan

inima mea

a trecut
de la ştiindu-te pe de rost
la uitându-te cu desăvârşire
de la aproape infarct
când o atingeai
la aproape împietrire
când o atingi.
inima mea
nu mai tresare
atunci când se cuibăreşte
în palma ta
deşi pentru tine
va avea întotdeauna
o bătaie în plus.

În bojdeuca versurilor mele... de Nicoara Nicolae-Horia

Afară plouă,

Ori întunericul curge peste mine?
Doamne,
Ce arşiţă îmi pârjoleşte
Vederea!

Am învăţat şi nu uit niciodată
Cum să îndur sudalma şi să tac,
Precum tăcea şi celălalt pe roată,
Strămoşul meu, vândutul din Albac...

Cei care m-au lovit, când mi-a fost greu,
S-au potolit pe rând şi fiecare
Cu faţa frântă către Dumnezeu
În rugăciune şi-au cerut iertare!

N-am blestemat pe nimeni, dimpotrivă,
I-am alduit din lacrimă pe toţi,
Să nu-i robească dorul de colivă,
Coliva mea şi-a neamului de moţi.

Mi se spunea şi-n vremurile-acele
Că nu am voie să gândesc rotund,
Să-mi lase-n pace versurile mele,
În bojdeuca lor să mă ascund;

Acolo, în tăcerea din cuvânt,
Niciunei bunătăţi nu îi duc lipsa-,
Sărac şi necăjit, aşa cum sunt,
Să mă găsească viu Apocalipsa...

 

de Nicoara Nicolae Horia