joi, 17 mai 2012

PRINDE COARDA CEA MAI PURĂ de Olga Alexandra Diaconu

Prinde coarda cea mai pură
chiar când mă săruţi pe gură -
vreau să fiu vioara ta
Prinde coarda cea de sus
când văzduhul s-a supus
Prinde coarda cea de jos
când murim de tot duios

Şi mai prinde-o altă coardă
dragostea să ne tot ardă
să devenim un fuior
de lumină şi de dor

Să devenim cer deschis
cu un nimb în frunte scris.


E TOTUL SIMPLU-N FIRE de Olga Alexandra Diaconu

E totul simplu-n fire
şi-n mine simplu e -
sunt vamă de iubire
cum firea-ntreagă e

Iubirea ca o haină
prea lin mă înfăşoară 
port universu-n sânge
cum muzica-n vioară

Port universu-n vine
şi-n frunte licărind -
lumina treaz mă ţine
fără s-o mai aprind

Lumina asta trează
iubire e de veacuri
şi sufletu-mi aşează
în ceruri cu cerdacuri

De sus să tot privesc
iubirea cum coboară
şi-n mine fremătând
să mă mai nasc o oară.

AZI SIMT C-AM ÎNFLORIT PE DINĂUNTRU de Olga Alexandra Diaconu

Azi simt c-am înflorit
pe dinăuntru
de parcă
pomii-n floare-au izbucnit
şi s-au mutat în curtea mea de taină,
iar cei de prin grădină au pierit

Îmi port pe cale bucuria lină,
grădinii pomii vreau să îi întorc,
primind în schimb o noapte mai senină
pe care cerului eu să i-o torc

Mângâi cu palma mâţişorii fragezi -
vreau în căuş căpşorul să le –ncapă -
şi-ncet plutesc în mine
şi-ncep să mă rotesc -
cântul de păsări parcă m-ar purta
prin lumi secrete ce acum m-adapă

Nici nu mai ştiu unde să mă opresc –
în mine primăvara a rămas,
chiar dacă-n iarnă geamuri înfloresc
şi în troiene neaua e-n popas.

miercuri, 16 mai 2012

Omul de pământ... de Nicoara Nicolae Horia


De pământ sunt, nu de piatră,
De pământ cernut de țară,
Cu lumina de pe vatră
Dorurile ei mă ară...

Fericită mi-e ființa
Cât cuprinde zarea toată
Și se bucură sămânța
De țărâna ei curată.

Poarte alții măști pe față
Și pe sufletul bolnav,
Să fiu sănătos în viață,
Nu mă vreau averii sclav!

De pământ sunt, nu de piatră,
Sete după aur nu mi-i,
Știu și simt că e deșartă
Toată bogăția lumii...


reflecţii... de Mihaela Aldea

cel care are frumosul în sine
prin vene îi curge curat
în suflet are cerul
şi calcă pământul în vârful degetelor
să nu-i omoare
sămânţa de viaţă
în priviri are zarea
nu se poticneşte să privească
siluete arcuite cu migală
de linii curbe
ce înţeapă frânt 
atât de aproape 
aude doar sunete
în simfonia timpului
zgomotelor le pune lacăt
în fiecare secundă

cel care are frumosul în sine
ştie că nimic nu înecepe
şi nimic nu sfârşeşte
cu el

Oameni toxici de Nuța Istrate Gangan

Oameni toxici sunt peste tot.
Cei care se autoinstaleaza fara prea multe dovezi si explicatii deasupra tuturor sunt cei mai toxici.Si au intotdeauna, dar intotdeauna scuza necesara. Analizata, gandita si fabricata dinainte. Pentru ca stiu exact ce fac".
Am cunoscut cativa oameni toxici de-a lungul timpului.
De obicei te pot "citi" din prima. Am avut un sentiment "toxic" cand am cunoscut acesti oameni dar, gandindu-ma la felul meu analitic si putin critic, la faptul ca apartineam unor culturi si educatii diferite, mi-am permis sa ma insel.I-am acceptat si m-am lasat acceptata.Primele semne de toxicitate au aparut probabil a doua zi dar m-am incapatanat sa le simt.
Si toxicitatea aceasta a venit mana in mana cu manipularea.
Cand un om toxic iti este sef acest om va profita din plin de talentele tale, de ideile tale si, mai tarziu le va expune in discutii ca apartinand lui.
Acest om, ghicindu-ti slabiciunile te va manipula la maxim cu zambetul pe buze si cu cele mai bune intentii.
Te va imbratisa dimineata, ba daca stie ca-ti place caffe-con-leche iti va aduce din cand in cand cate o cupa, te va intreba despre familie, despre sanatate si despre planul tau pentru ziua de astazi.
Mult mai tarziu am realizat ca "interesul poarta fesul". Dar am realizat si am trecut la dezintoxicare.
Cand un om toxic iti este prieten, este simplu: Omul nu iti este prieten.Nu ti-a fost niciodata.
Manipularea pana la urma urmei este si ea o forma de agresiune.Intr-un fel sau altul toti suntem mai mult sau mai putin manipulatori, dar sunt unii care cu zambetul pe buze, au ridicat manipularea la rang de arta.
Desi rezultatele sunt aceleasi este o diferenta mare intre persuasiune si manipulare.Persuasiunea se bazeaza pe incredere in ceva, manipularea pe slabiciune cuiva.
O iubire toxica nu te omoara dar nici nu te lasa sa traiesti. Este iubirea care te stranguleaza si-ti da aer cu portia, te strange in chingi si iti spune ca esti liber sa pleci.Nu este o iubire-amagire.Nu este o iubire care te face sa suferi pentru ca nu-ti poate raspunde la iubirea ta, sau nu-ti poate darui ceea ce tu astepti.Iubirea toxica s-ar putea sa-ti spuna "Te iubesc" in fiecare zi.
De obicei acest gen de iubire pare la inceput cea mai grozava iubire pe care ai avut-o vreodata.
Iubirea toxica are pentru tine dorinta sexuala si juraminte strambe si fierbinti dar nu are un gram de respect.
Sa nu ai incredere niciodata intr-un barbat care te-a adus pe marginea prapastiei, care te-a impins si in secunda in care aproape ca te-ai desprins, te-a agatat, te-a tras la pieptul lui si ti-a soptit ca tocmai ti-a salvat viata.
Si sa nu te increzi niciodata intr-o femeie care isi incepe fiecare fraza cu "Eu...niciodata". Care nu ar recunoaste niciodata ca a suferit din cauza altuia in vreme ce se declara indragostita de tine.
O femeie care nu este niciodata multumita de ea insasi.
Vei fi intotdeauna a doua vioara.
Si in genere, nu te increde in omul care nu are curajul sa te priveasca in ochi. Nu conteaza cat de irezistibili iti sunt ochii si cat de patrunzatoare ti-e privirea.

LUMÂNAREA de Dori Lederer

Și va veni o zi în care
Cu focul palid, tremurând
S-o mai topi o lumânare
De pe altarul de pământ.
... 
Nu va ști nimeni cât a ars.
Pe-aici nu-i timp de privegheri,
Purtând pe frunte câte-un ceas
Și-o amintire dintr-un ieri.

Privind în urmă cum ne-a nins,
Cu pasul căutând cărări,
Nu vom vedea că azi s-a stins
Lumina unei lumânări.

Simți-vom mâine că ni-i rece,
Că pustiită ni-i cărarea.
Și-om întreba ce ne lipsește
Dar nu vom ști că lumânarea.

REZONANTA de Divuq Asined

Cu dragostea ma plimb la brat
In fiecare dimineata.
Nu vreau sa ma opresc din drum!
Mi-e bine, mai vreau si mi-e… VIATA!
Si de-ar fi dragostea mereu
Prin mine tot curgand,
Doar PRIMAVARA as fi eu
Si-ar adia usor, un gand…
Si, oarecum, din minte sters…
Ca sufletu-i TEZAUR greu
Si merita, macar …. din cand in cand,
Sa se alinte…. sarutat de UNIVERS,
Sa se razgaie… mangaiat de… Dumnezeu.



Bună ziua...de Nicoara Nicolae-Horia

"Când întâlneşti în calea ta un român,  
să-i zici «Bună ziua», dar maghiarului să-i zici «Jo napót», 

iar neamţului «Guten Tag» 
... şi treaba fiecăruia dintre dânşii e cum îţi dă răspuns."

Ioan Slavici Lumea prin care am trecut

Să nu-ţi fie mâna slută
Şi nici limba gurii tale,
Totdeauna tu salută
Omul întâlnit în cale!

Nu-i nimic de nu-ţi răspunde,
Nicio supărare nu-i,
Plece el spre oareunde,
Vine altu' n urma lui.

Să nu-ţi fie gura mută
Şi nici mâna în zadar,
Celuia ce nu salută 
Dă-i bineţea ta în dar...

TEAMA…de Patricia Serbanescu

Teama e în noi...cât focul
Ne-a tot ars de mult norocul,
Cât puteti să rezistaţi
Să nu scrieţi...când oftaţi?

Dominaţi suntem de frică
Sufletul...nu se ridică,
Cât mai suferiţi durerea
Când la alţii... curge mierea?

Ţineţi drept macazu-n drum
Nu aveţi ce pierde-acum,
Cu averi şi plini de zgură
Ei aşteaptă-o...cotitură.

Se adună că-s toţi fraţi
De o mamă sunt clonaţi,
Puţini sunt fii de zmei
Din magnaţi... vor fi pigmei.

Cu versuri dojenitoare
Ne-om lupta cu braţe goale,
Rugi eterne...neatee
Vor scrie o epopee.

Nu-i lovim cu reteveiul
Avem tasta şi condeiul,
Numai staţi în colţ...sfiiţi
Spuneţi tot... ce voi gândiţi!

Dacă-om fii aşa... fixişti
Stăm călcaţi de... tractorişti,
Chiar de traversăm pe zebră
Ne culeg doar cu-o greblă...

Sculaţi-vă de pe vine
Spuneţi tot ce nu convine!
Este fain când toţi cântăm...
S-avem grijă ce votăm !
Să votăm cu mic, cu mare
Poate... vom avea schimbare!