Gramul de nebunie de Nuța Istrate Gangan

Aveam de gand sa scriu o poveste privind nebunia iubirii.

Apoi m-am razgandit, pentru ca nimeni niciodata nu vrea sa fie in pielea unui om a carui incredere in el insusi a fost stirbita. Fie de alti oameni, de parintii care i-au stabilit devreme in viata reguli care nu pot fi incalcate sub nici o forma, fie de felul cum arata fizic, fie de dezamagirea unei alte iubiri sau de cercul total inchis numit "casnicie(sau relatie)-fara iubire in care un individ poate rataci ani si ani.

Nu stiu...

Motive ar fi cu duzina.

Te indragostesti EXACT de cine nu trebuie.

Te indragostesti de cineva care se considera mult mai aratos ca tine si mult mai "cool".

Sau de cineva care se joaca doar de-a iubirea si de-a relatia.

De cineva care vrea doar sa mai adauge un trofeu la colectie.

Ai fi tentat sa spui ca nu te poti indragosti asa, dar "incurcate-s caile iubirii", nu?

Iti garantez ca dihania exista si iti garantez ca multi am trecut prin asa ceva(diferenta este ca am deschis ochii cu un minut mai devreme si ne-am luptat cu "demonul".

Dumnezeu stie ce vedem la unii oameni ca ne atrag asa cum o lampa fierbinte atrage un fluture, apoi la prima atingere a "fierbintelii" picam morti prin electrocutare.(Adica ne zbatem "bine" inainte de a inchide ochii).

Relatia functioneaza pe un fel de santaj emotional, pentru ca si el, in felul lui, s-a indragostit de ceva. (Pacat ca creierul nu poarta marimea 34D la sutien si nu are picioare lungi)

Nesiguranta in iubire ne transforma in disperati. Cu atat cu cat nepasarea lui latenta, desi prezent fizic in relatie, creste, cu atat mai mult gramul tau de nebunie devine kilogram.

Si faci anumite lucruri pe care in alte circumstante nu le-ai fi facut niciodata.

La sfarsit te transformi in umbra celui care ai fost, ai sufletul golit, ajungi sa regreti fiecare cuvant, fiecare gest. Cateodata ajungi in spatele gratiilor si singura scuza este ca "tot ce am facut am facut pentru el. Pentru ca l-am iubit"

Un gram de nebunie exista in fiecare iubire. Obsesie, gelozie, dependenta. Dar gramul de nebunie, nesupravegheat ne poate transforma in ceea ce in realitate nu suntem?

Sau suntem intr-adevar ceea ce am devenit ?

Am avut nevoie doar de un declansator?

ma rog de Nuța Istrate Gangan

ma rog la palma-ti

transformata
in cald balsam
pentru a mea
rana.
ma rog la chipul tau
sa-mi fie
oglinda,talisman
icoana.

ma rog la ochi
sa-mi inverzeasca
campia toata, iarba
arsa
la trupul tau
ma rog, iubite
sa-mi fie
drumul lung
si casa.

vreau trupul tau
sigiliu
pentru o veche rana
ma rog la gura ta
sa imi fie
cuvant.
dulce, suras
si hrana.

vreau glasul tau
pe buze
sa plang
si sa te ascult
tu
tainica durere,
lacasul meu
de cult.

sunt jertfa ta
iubite
pe crucea cea mai
grea
ma rog sa-mi fii tu, doar
singura
cruce-a mea.

Vis de Roxana Mihaela Mirea

Mi-e dor de dulcele sărut
Ce apăsat, uşor, mi-l dai
Dar of, acum a dispărut
Cu tot cu cântul ce-l cântai

A dispărut căci m-am trezit
Din adâncul vis cu tine
Şi încă nu m-am limpezit
Te mai vreau lângă mine

Şi ori aş vrea să mă trezesc
Ori să nu-mi mai deschid ochii
Căci caut, dar nu te găsesc
În lumina dimineţii...

Poate-s... de Augustin Septimiu Ion

Poate-s doar o umbră... 

a ta, femeie... 
Uneori nevăzut, 
alteori imperceptibil, 
dar mereu alături... 
Îmbrățișând mintea și inima ta, 
mă contopesc cu trupul 
și sufletul tău... 
Respir cu tine, 
mă mișc cu tine, 
trăiesc prin tine...! 
Poate-s... sau poate-s...

Poate-s petec de-ntuneric 
Stins în umbra ta difuză, 
Sau doar un surâs sarcastic 
Râstignit pe-a sorții buză.

Poate-s vântul cald din noapte 
Ce te-adie-n agonie, 
Vrând, cu sunetele-ți toate, 
Să compun-o simfonie.

Poate-s luna rusinată 
Ce se-ascunde printre nori, 
Când dorința-i desfrânată 
E cuprinsă de fiori.

Poate-s semnul tău din frunte, 
Măzgălit de-o ursitoare, 
Ce-ncerca să fac-o punte 
Între... stări amagitoare.

Poate-s amintirea vie 
A tot ce-ai avut mai bun, 
Sau a tot ce-ai vrea să fie 
Într-al vieții joc nebun.

Poate-s doar o picatură 
Pe petala unei flori, 
Lacrima și roua pură 
Ce te mângâie în zori.

Poate-s focul ce se plimbă
Pârjolindu-te discret, 
Mâncărimea de pe limbă 
Nestinsă... cu violet.

Poate-s doar o-mbucătură 
Care de arome-abundă, 
Dupî care-ți plouă-n gură 
Când ți-e... inima flamandă.

Poate-s doar un colț de cer, 
Când senin, când plin de nori, 
Curcubeul efemer 
Ce te-alină... uneori...

Poate-s... sau poate-s...

Comerț de Gia Ionascu

Merg încrâncenată

pe marginea unui oftat prelung
și-mi port sub frunte 
cu răbdare, căci degeaba le scutur,
noianul de întrebări,
ce negăsindu-și răspunsuri
s-au transformat 
ceas dupa ceas
în fire cărunte.

Bate vântul.
Și vântul sună uneori a iarnă.

Vând întrebări.
Cumpăr răspunsuri.

Bună dimineața! de Augustin Septimiu Ion

Printre pleoapele-amorțite

De vise pierdute-n ceață,
Las încrederea să intre...
Bună dimineața, viață!

Vânt ce uită să mai bată,
Ciripit de păsărele,
Roua proaspătă, curată
Și parfum de flori rebele.

Se îngrămădesc aș zice
Razele din zori, plăpânde,
Cu lumina lor ferice
Sufletul să mi-l inunde.

Ca să-mi dea duios de știre
Că-mi aduc nou început
Și-o fărâmă de iubire
Cum nicicând nu s-a văzut.

Simt în nebunia firii
Cum renaște iar speranța
Și strig astăzi prin toți porii:
Viață, bună dimineața!

Niciodata, inca de Nuța Istrate Gangan

sunt inima pe care n-ai sfărâmat-o incă,

sunt valul cald care n-a atins niciodata trupul tau
sunt
lutul pe care măinile tale nu l-au modelat niciodată.
un drum pe care tu n-ai indrăznit sa mergi inca.
o lacrimă pe care ai strivit-o intre gene
dar pe care inca n-ai plans-o incă niciodată.
sunt vinul dulce si imbătător pe care inca nu l-ai gustat.
sunt
pumnul de nisip pe care nu l-ai risipit
sunt amintirea pe care nu ți-ai amintit-o
durerea pe care n-ai simțit-o incă.
sunt
răspunsul pe care l-ai primit
la intrebarea pe care nu ți-ai pus-o niciodata.
sunt
gandul care ți-a străfulgerat prin minte
si te-a lasat trist si confuz.
sunt arsura dulce a biciului iubirii.
pe care tu nu l-ai simtit incă
sunt roșul aprins si năvalnic din sângele tău
sunt eu, toate acestea iți sunt eu, doar eu...

Cine îmi ești tu?!

Un altfel de intimitate de Nuța Istrate Gangan

"Stay true to yourself"

Poti fi intim cu cineva la fel de intens daca esti in pat sau la kilometri distanta. Intimitatea nu tine numai de ah si oh si de fizicalitate. Mi se intampla sa vorbesc cu cineva la telefon sau pe computer sau sa citesc ceva scris de anumiti oameni si sa-i simt mai intimi decat as simti pe cineva cu care as vorbi fata-n fata.

Trebuie insa sa fii intim cu tine insuti, sa-ti cunosti toate"dinauntrurile" sa nu te surprinzi atunci cand te privesti adanc in ochi .

Si bune si mai putine bune si de-a dreptul nebunesti, toate sunt ale tale. Depinde pe care le intretii, pe care le lasi sa creasca si inmulteasca.

Inainte de a incerca sa descifrezi, lasa-te descifrat. Deschide-ti inima catre tine insuti mai intai apoi catre ceilalti. Nu poti mentine balanta daca nu dai cu aceeasi mana cu care primesti. Daca ti-e frica de adevarul din tine ce-o sa te faci cand o sa cunosti adevarurile altora sau "neadevarurile" lor?

Inainte sa gasesti drumul catre o alta inima, gaseste-ti mai intai drumul catre inima ta. Pentru ca tu o sa fii acela care, mai tarziu, te vei infatisa cu inima in palme in fata cuiva. Si nu poti oferi cuiva o cutie in care nu stii ce se afla.

Multi oameni sunt ingroziti ca altii le-ar putea ghici sentimentele, gandirea, trairile. Dar de fapt sunt ingroziti de propria lor reactie la ceea ce gasesc in" interiorul personal". Multi suntem mult mai emotivi decat lasam sa se vada. Avem atat de multe de spus si totusi prea putini trecem de cunoscutul nod in gat.

In ochiul fiecarui barbat puternic joaca o lacrima. Si in inima oricarei femei reci si indiferente, vibreaza o coarda.

Trebuie doar sa fii atent la reverberatii si acorduri.

Barbatul nu este ingrozit de lacrima care-i aluneca pe obraz, ci de faptul ca buzele care ar trebui sa guste acea lacrima nu exista.

Si o femeie cat de rece si indiferenta inca mai are curajul sa-si poarte inima in palma chiar daca stie ca-i va fi franta iar si iar...

Pentru ca toti tanjim dupa intimitate.

Si o avem numai in momentul in care o cautam dincolo de trupurile incalzite si satisfacute.

Sunt oameni care poate nici nu s-au cunoscut prea bine dar in in secunda in care s-au intalnit au devenit intimi fara macar sa se atinga. Le simti privirile inclestate ochii li se intalnesc si incepe acel dans erotic al privirilor, acel schimb de energie erotica greu de definit dar foarte usor simtita, degajata si asimilata.

Ochii lor nu mai sunt simpli ochi ci se transforma in emitator, conducatori si asimilatori de pura emotie si dorinta.

Sunt ochi pe care si in care privesti si nu vezi nimic nu simti nimic.Nu deslusesti nicio emotie, nicio unda de regret, nicio farama de bucurie sau durere. Nici macar ura si dezamagire. Ochi fara culoare, fara sentiment, fara suflet.

"As vrea sa stiu ca gandesti, incerc sa te ghicesc, dar nu te pot patrunde"

Si sunt ochi care spun tot. Durere, bucurie, tristete, placere...

Ma uit in ochii tai si stiu exact prin ce treci. Nu trebuie sa-mi spui nimic. Daca si rosti un cuvant numai, ar fi deja prea multa informatie. Deci nu vorbi, priveste-ma adanc in ochi si am sa stiu totul.

"Ce faci

"Te privesc"

"Oh"

"De fapt nu te priveam, ochii nostri, doar faceau dragoste"...

nu ma cunosti de Nuța Istrate Gangan

nu ma cunosti, iti sunt doar intamplare

si-ti sunt doar urma tandra in nisip
o muscatura dintr-un mar prea dulce
icoana calda fara trup si chip

nu ma cunosti insa ma simti amarnic
ca pe-o durere, ca pe-o neputinta
ca pe un fum din ultima tigara
pe care-un condamnat si-a pus dorinta.

nu ma cunosti si poate niciodata
prin toamna ta nu ma voi rataci
prin ploi de lacrimi, pasul meu descult
prin iarba-nrourata ar pasi.

nu ma cunosti desi-mi stii pe de rost
si rana si-ntrebare si raspuns
si valul ce-mi atinge tainic glezna
si dorul, visul, gandul nepatruns.

nu ma cunosti si totusi cand si cand
ma rastingnesti prin frunze aurii
ma ratacesti si ma aduni in taina
nu ma cunosti, si totusi, tu, ma stii.

Dintr-alta toamna de Nuța Istrate Gangan

astazi esti mult mai trist decat atunci

cand imi spuneai ca ochii mei sunt lunci
de verde ruginiu la ceas de toamna
cand ma priveai aprins si-mi spuneai:
"Doamna,
as vrea sa te ating macar c-un vis
cu unul ce nu pot pune in scris
as vrea sa te cuprind macar in gand
si lacrima sa-ti sorb cand tu
plangand
imi amintesti si azi, a cata oara
de o iubire de odinioara
intr-alta toamna, intr-alta viață
cand ma vindeam mult prea ieftin pe piata
cand risipeam pe-orcine si oricum
daca-ndraznea sa imi apara-n drum.
dar anii au trecut, azi sunt pustiu
nu am un rost, de mine nu mai stiu
iubirea m-a tradat si m-a mintit
astazi de fapt eu sunt cel risipit.
tu-mi esti in suflet,prinsa la rever
cu ochii tai adănci, plini de mister
si azi ca si atunci, mari si cuminti
ma tulbur, ma ucid, ma scot din minți
ma risipesti fara sa faci un gest
zambesti din cand in cand,
in rest,
ma pui la colț si voit ma ignori
ma tulburi, ma distrugi si ma omori

de aceea cateodata-s trist
ca nici macar prin ganduri nu-ti exist,
dar poate acum in prag de toamna...
Iti amintesti de mine, Doamnă ?"