Apoi m-am razgandit, pentru ca nimeni niciodata nu vrea sa fie in pielea unui om a carui incredere in el insusi a fost stirbita. Fie de alti oameni, de parintii care i-au stabilit devreme in viata reguli care nu pot fi incalcate sub nici o forma, fie de felul cum arata fizic, fie de dezamagirea unei alte iubiri sau de cercul total inchis numit "casnicie(sau relatie)-fara iubire in care un individ poate rataci ani si ani.
Nu stiu...
Motive ar fi cu duzina.
Te indragostesti EXACT de cine nu trebuie.
Te indragostesti de cineva care se considera mult mai aratos ca tine si mult mai "cool".
Sau de cineva care se joaca doar de-a iubirea si de-a relatia.
De cineva care vrea doar sa mai adauge un trofeu la colectie.
Ai fi tentat sa spui ca nu te poti indragosti asa, dar "incurcate-s caile iubirii", nu?
Iti garantez ca dihania exista si iti garantez ca multi am trecut prin asa ceva(diferenta este ca am deschis ochii cu un minut mai devreme si ne-am luptat cu "demonul".
Dumnezeu stie ce vedem la unii oameni ca ne atrag asa cum o lampa fierbinte atrage un fluture, apoi la prima atingere a "fierbintelii" picam morti prin electrocutare.(Adica ne zbatem "bine" inainte de a inchide ochii).
Relatia functioneaza pe un fel de santaj emotional, pentru ca si el, in felul lui, s-a indragostit de ceva. (Pacat ca creierul nu poarta marimea 34D la sutien si nu are picioare lungi)
Nesiguranta in iubire ne transforma in disperati. Cu atat cu cat nepasarea lui latenta, desi prezent fizic in relatie, creste, cu atat mai mult gramul tau de nebunie devine kilogram.
Si faci anumite lucruri pe care in alte circumstante nu le-ai fi facut niciodata.
La sfarsit te transformi in umbra celui care ai fost, ai sufletul golit, ajungi sa regreti fiecare cuvant, fiecare gest. Cateodata ajungi in spatele gratiilor si singura scuza este ca "tot ce am facut am facut pentru el. Pentru ca l-am iubit"
Un gram de nebunie exista in fiecare iubire. Obsesie, gelozie, dependenta. Dar gramul de nebunie, nesupravegheat ne poate transforma in ceea ce in realitate nu suntem?
Sau suntem intr-adevar ceea ce am devenit ?
Am avut nevoie doar de un declansator?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu