nu ma cunosti de Nuța Istrate Gangan

nu ma cunosti, iti sunt doar intamplare

si-ti sunt doar urma tandra in nisip
o muscatura dintr-un mar prea dulce
icoana calda fara trup si chip

nu ma cunosti insa ma simti amarnic
ca pe-o durere, ca pe-o neputinta
ca pe un fum din ultima tigara
pe care-un condamnat si-a pus dorinta.

nu ma cunosti si poate niciodata
prin toamna ta nu ma voi rataci
prin ploi de lacrimi, pasul meu descult
prin iarba-nrourata ar pasi.

nu ma cunosti desi-mi stii pe de rost
si rana si-ntrebare si raspuns
si valul ce-mi atinge tainic glezna
si dorul, visul, gandul nepatruns.

nu ma cunosti si totusi cand si cand
ma rastingnesti prin frunze aurii
ma ratacesti si ma aduni in taina
nu ma cunosti, si totusi, tu, ma stii.

Dintr-alta toamna de Nuța Istrate Gangan

astazi esti mult mai trist decat atunci

cand imi spuneai ca ochii mei sunt lunci
de verde ruginiu la ceas de toamna
cand ma priveai aprins si-mi spuneai:
"Doamna,
as vrea sa te ating macar c-un vis
cu unul ce nu pot pune in scris
as vrea sa te cuprind macar in gand
si lacrima sa-ti sorb cand tu
plangand
imi amintesti si azi, a cata oara
de o iubire de odinioara
intr-alta toamna, intr-alta viață
cand ma vindeam mult prea ieftin pe piata
cand risipeam pe-orcine si oricum
daca-ndraznea sa imi apara-n drum.
dar anii au trecut, azi sunt pustiu
nu am un rost, de mine nu mai stiu
iubirea m-a tradat si m-a mintit
astazi de fapt eu sunt cel risipit.
tu-mi esti in suflet,prinsa la rever
cu ochii tai adănci, plini de mister
si azi ca si atunci, mari si cuminti
ma tulbur, ma ucid, ma scot din minți
ma risipesti fara sa faci un gest
zambesti din cand in cand,
in rest,
ma pui la colț si voit ma ignori
ma tulburi, ma distrugi si ma omori

de aceea cateodata-s trist
ca nici macar prin ganduri nu-ti exist,
dar poate acum in prag de toamna...
Iti amintesti de mine, Doamnă ?"

Un eu și-un tu de Augustin Septimiu Ion

Dac-ai fi fost 

Deși n-ai fost, 
Ai fi stiut
Ce n-ai să stii 
Vreodată...

Și ți-aș fi spus
Ce nu ți-am spus,
Că are sens
Dar n-are rost...
Mă iartă...

Un eu și-un tu
Aprins și stins,
Un da și-un nu
Nescris rescris
De soartă...

Dincolo de final de Augustin Septimiu Ion

Iertată ești, iubito,

De-atât amar de vreme,
De când pe visul nostru
Destinul aprig cerne
Parfum de frunz-amară
Și clipe de-agonie...
Te du cu bine dară,
Senin îți dărui ție!

Dor de geamăn izvor de Radu Adrian Gelu

E dimineaţă. Soarele cald zâmbeşte,

viaţa-i aşa de plăcută când ne iubeşte.
Tainic-n măduvă de gând şi din lumină,
cânt adie pe-o strună de vioară divină.
Din crestele de munte mai coboară,
pe cărunte căi un zvon de primăvară.
Susur blând, strecurat-n văile de iască,
o minunăţie, totul face să înflorească...

Curge şi amintirea. Eram două izvoare,
Ce cândva împletite îşi susurau iubirea.
Cristale căprui-n priviri, al fericirii izvor,
ca bujor călător îmi erau dorul dogoritor.
Nedespărţiţi nicicând, ne umezeam setea,
în rouă şi izvoare, tu tinereţe fiind pecetea.
Emoţii-n aripi străvezii ne îmbrăţişau valea,
trasând cu licurici-n stropi, a vieţii calea...

Părăsit-ai tu vârtejul. Singur mă zdrobesc,
secătuindu-mi molcomul vuiet, căci albesc.
Între maluri tocite mă preling singur acum,
în văpaia amurgului, totul îmi pare scrum.
Curge doar speranţa spre malurile adânci,
unde iubirea-mi mă va ridica de pe brânci.
Da… Cum să nu-mi amintesc de acel izvor
Ce susura, susura mereu lângă al meu dor…

Ma-ntelegi..pac-pac ? de Nuța Istrate Gangan

I-am povestit unui american intamplarea prin care un om simplu, fost oier a ajuns miliardar. Wow...this is the Romanian Dream.

Mda...Este nu-i asa? Visul multora este sa plece de jos si sa ajunga sus. Normal.

Eu admir acesti oameni. Iti trebuie curaj, multa munca, indrazneala, inteligenta, puterea de a risca, nopti scurte si zile lungi de munca istovitoare.

Normal, oamenii care fac din c...t bici si apoi il fac sa si pocneasca merita toata admiratia semenilor lor.

Si totusi unde a gresit omul nostru ?

A avut c...t, a facut biciul, i-a aurit mânerul, si pocneste de-i face si pe printii din Dubai sa se-nverzească la auzitul pocnetului. Unde-i bubu?

Cum naiba sa-i explic americanului si sa-l fac sa-mi inteleaga durerea?

Lui chestia i se pare WOW, mie mi se pare...Hai mă...du-te mă...las-o măi jos ca macane si nici nu-i o afurisită de rață!

Pe bune acum, cât de tare s-ar fi distrat cei de la Bentley daca primeau comanda lui Nea G., privind capacele de aur ale rotilor cu pricina(rotile care sustineau masina aia fantoma despre care bubuiau ziarele romanesti, cum ca ar fi dar de nunta pentru dinamovist:).

Sunt absolut sigura ca au mai primit ei comenzi de genul acesta, din tări in care aurul negru se transformă destul de ușor in aur galben, dar daca comanda le-ar fi venit din România sunt convinsa ca ar fi zambit superior si ar fi folosit si ei una din expresiile echivalente celei cu chelul si tichia de margaritar.

Daca Nea G. insa, ar fi fost un om modest, daca ar fi stat in banca lui, cuminte si politicos, om simplu, cu terenuri, case si echipa de fotbal, cu credinta-n Dumnezeu si in cinzeci de icoane, (pe care nu le-ar fi poleit in aur...pentru ca,precum stim cu totii, nici macar Cel De Sus nu are gusturi atat de scumpe, dimpotrivă parcă, as zice eu), alta ar fi fost povestea, nu-i asa?

Visul Romanesc s-ar fi asemanat cu visul american. Atat cat a mai ramas si din visul ăstora.

Omul meu nu intelege unde-i baiul. Un simplu om, devenit miliardar, iși satisface niște mofturi. Whats the f'ing problem? Și tipul mai este și amuzant pe deasupra. Și construieste si biserici. Pe bune, unde este problema?:)

Suntem noi românii ceilalți invidiosi?

Merge omul la o nunta, danseaza si el ca tot omul si a doua zi toti stam cu gurile cascate la TV sa-l vedem pe Nea G.scuturandu-si nadragii.

Care-i nebunul si care-i pionul?

Nea G., in opinia mea este produsul unei societati. Nu s-a inventat singur. Noi, societatea l-am inventat. Votandu-i pe cei care au facut legile, legi care, daca nu au fost incalcate, cu siguranta au fost ocolite sau sarite.Sau interpretate. Stiti bancul ala deloc banc, cu smecherii, prostii, boii si balustrada legala.

Nea G.,a fost smecheru'. Ca ne place, ca nu ne place asta-i adevarul. Da-i nebunului baston de maresal si va fi in stare sa-ti conduca o armata intraga. Spre victorie sau spre dezastru.

Ne putem bate cu pumnul in piept pana cand ne resuscitam singuri, dar, adevarul este ca toti am dat o mana de ajutor intr-un fel sau altul .

Care publicatie s-ar vinde mai repede? Un volum de versuri de 3 lei sau un ziar de 3 lei in care Nea Gigi il besteleste pe nu stiu care jucator sau politician ?

Asa ziceam si eu:(

Presa il agita pe Nea G. asa cum un copil obraznic agita un caine printr-un gard, cu un bat.

Si rolurile se inverseaza si nu mai stii care-i copilul obraznic si care este catelul zgandarit:)

Ma uitam ieri "la romani"(TV). Se vorbea despre averile manelistilor in vreme ce se derulau imagini cu unii mai cunoscuti cantand, cu bacnote euro lipite de fruntea transpirata. Si laudandu-se cu ultimele jucarii Ferrari achizitionate. Sau primite cadou:)

Pe cuvant ca nu am nimic cu muzica lor. Nu-mi place, n-o ascult. Nici melcii nu-mi plac:)Nu am nimic cu ei, dar nu-i mananc, intelegi?

Fiecare canta ce poate. Fiecare asculta ce doreste. Pe mine ma enerveaza ala care i-a lipit bacnota manelistului pe frunte. Ala l-a "inventat":)

Americanul meu zambeste americaneste. El stie una si buna. Si nu vede nici o problema. Nea G. al meu isi traieste "visul american" intr-o tara in care multi au incetat sa mai viseze.

Si apoi daca stau bine si ma gandesc, nici concetatenii mei nu prea inteleg care-i baiul.

"Cine poate oase roade...Cine nu ..."

Iubeste-ma acum de Nuța Istrate Gangan

Iubeste-ma acum, cand inca primavara

Mi-atinge glezna dulce cu ierburi si ninsori
Cat mai e timp de verde, iubeste-ma navalnic
Si-am sa te las sa pleci ,cu voia ta, in zori.

Iubeste-ma acum cand inca nu mi-e teama
De tandra risipire a zilelor ramase
Ascunde-ma in tine,fa-mi adapost in suflet,
Pastreaza-ma sub cheie si sub obloane trase.

Iubeste-ma acum cu toata-ntarzierea
Cireselor ce se-nrosesc timid in flori
Si mai tarziu cand frunza sta sa planga
Sa ma alinti sagalnic in sunet de viori

Iubeste-ma acum cand inca-mi curge-n vene
Dorinta arzatoare si patima si dor
As vrea sa intelegi ca viata-i trecatoare
Si tu, prin valul ei, un simplu calator.

Iubeste-ma acum cand inca primavara
Imi troieneste frunza si floare in priviri
Ca sa ma poti avea la focul iernii, seara
Cand o sa ma transformi treptat in amintiri

Iubeste-ma acum cand inca mai e vreme
Iubeste-ma acum cand inca vreau iubiri.

Discretie de Nuța Istrate Gangan

esti mai discret

decat o palma pe un genunchi
sub masa unei vechi cafenele
intr-o seara catifelata de vara tarzie,
cand valul se tanguie pe plaja pustie,
domnule.

esti mult mai discret
decat dorinta mea nebuna
de a-mi desclesta un pic genunchiul
sa-ti pot simti mai bine palma fierbinte
mult prea-ndrazneata, mult prea cuminte,
domnule.

esti mai discret decat luna
care se strecoara tacuta si blonda
scanteindu-mi ochii si parul.
doar un chelner zambeste strengar
in vreme ce-ti toarna licoarea-n pahar,
domnule.

si doar dorinta din ochii tai
Imi traduce poemul discret
pe care, cu infinita tandrete
pe pielea mea il compui , tacut si cuminte
intr-un tatuaj sublim de nerostite cuvinte,
domnule.

În zori de Alexandra Manea

Culeg roua şopatelor tale

de pe petala fină a surâsului
care a tresărit, 
gâdilat de raza ghiduşă 
a zorilor de-april’.
Trag cearşaful de nori mătăsoşi 
peste chipul tău 
scăldat de lumina visurilor
şi-ţi mângăi privirea 
cu pupila mea îmbătată 
de mirosul tău de copil somnoros,
care vrea să mai alerge 
măcar un minut
pe poteca presărată 
cu zbor de fluturi 
şi frunze aţipite de mac
a grădinii lui Morfeu.
Adun într-o ceaşcă
un strop de soare,
un puf de păpădie,
o frunză de salcâm
şi-un pistrui de buburuză
şi las aroma lor
să-ţi aştearnă în suflet
adierea unei dimineţi 
de primăvară.
Zâmbeşte-i 
ramului de cireş,
care-ţi spune „Bună dimneaţa”,
bătând sfios în geam!
Hai să cutreierăm
printre şiragurile de frunze
ale livezilor înflorite!

Ultima noapte de Irina Nedelciu