Discretie de Nuța Istrate Gangan

esti mai discret

decat o palma pe un genunchi
sub masa unei vechi cafenele
intr-o seara catifelata de vara tarzie,
cand valul se tanguie pe plaja pustie,
domnule.

esti mult mai discret
decat dorinta mea nebuna
de a-mi desclesta un pic genunchiul
sa-ti pot simti mai bine palma fierbinte
mult prea-ndrazneata, mult prea cuminte,
domnule.

esti mai discret decat luna
care se strecoara tacuta si blonda
scanteindu-mi ochii si parul.
doar un chelner zambeste strengar
in vreme ce-ti toarna licoarea-n pahar,
domnule.

si doar dorinta din ochii tai
Imi traduce poemul discret
pe care, cu infinita tandrete
pe pielea mea il compui , tacut si cuminte
intr-un tatuaj sublim de nerostite cuvinte,
domnule.

În zori de Alexandra Manea

Culeg roua şopatelor tale

de pe petala fină a surâsului
care a tresărit, 
gâdilat de raza ghiduşă 
a zorilor de-april’.
Trag cearşaful de nori mătăsoşi 
peste chipul tău 
scăldat de lumina visurilor
şi-ţi mângăi privirea 
cu pupila mea îmbătată 
de mirosul tău de copil somnoros,
care vrea să mai alerge 
măcar un minut
pe poteca presărată 
cu zbor de fluturi 
şi frunze aţipite de mac
a grădinii lui Morfeu.
Adun într-o ceaşcă
un strop de soare,
un puf de păpădie,
o frunză de salcâm
şi-un pistrui de buburuză
şi las aroma lor
să-ţi aştearnă în suflet
adierea unei dimineţi 
de primăvară.
Zâmbeşte-i 
ramului de cireş,
care-ţi spune „Bună dimneaţa”,
bătând sfios în geam!
Hai să cutreierăm
printre şiragurile de frunze
ale livezilor înflorite!

Ultima noapte de Irina Nedelciu

DE ZIUA TA de Irina Nedelciu

Azi te-am trezit cu un sărut

Şi-o lacrimă pe buze

Iar pleoapa ta a tremurat

Ca-n cântecul cu muze.

Cu şoapte dulci te-am alintat,

Romanţe de iubire

Iubitule te-am răsfăţat

În razele sublime.

Din ochii-ţi calzi tu lăcrimai

Privind cu drag la mine

O, dragul meu, ce îţi gândeai

Că am uitat de tine... ?

Cadoul ţi l-am pregătit

Cu pulbere de stele

Un angrenaj pentru iubit

Ca-n noaptea jocului de iele.

Pe trupul tău am dănţuit

Zâmbind doar în mistere

Iubitule te-am oblojit

Cu adieri şi miere.

Parfum de liliac vrăjit

Te-nvăluia alene

Şi-ncet, încet, tu te-ai trezit

Visând la păsărele.

În triluri îmi cântai şoptit

Iubirea ta vibrantă

Iar gândul meu plutea uimit

De bluza descheiată.

Aşa ne prinse asfinţitul

În pofte desmăţate

Cadoul meu era iubitul

Din zori şi până în noapte.

AMINTIREA PLOII de Irina Nedelciu

Spre pătura de nori privesc îngândurată

Şi amintirea-mi dulce mă duce-n altădată

Când vorbele-ţi vibrante mă fermecau galante

Şi-n lacrimile zilei mă sărutai , bărbate.

Sub aburul de ploaie cântam foarte vioaie

Speranţa mă-mbrăca, un verde înmugurea

Izvorul meu de sânge se alerta a frânge

Iar roşul din obraz se zbenguia în haz.

Nici griul cenuşiu, nici ploaia repezită

Nu ne oprea din vene iubirea dezmorţită

Iar tunetul cel falnic degeaba încerca

Cu toba lui năvalnic să rupă acea za.

Cu hainele udate ne alergam cu şoapte

Prin ploaia zbuciumată, noi mai cădeam prin baltă

Eram ca doi copii, frumoşi, nebuni prin vii,

Cu struguri ne-mbătam şi-apoi ne-mbrăţişam.

Acum doar amintirea a mai rămas din noi

Prin foile ucise de lacrimi şi de ploi

Iar rănile deschise mi-alungă alte vise

Realul mi-l aduce, iubirea mea se duce.

Dar fulgerul din ceruri cu biciul mă tot ceartă

Să nu gândesc aiurea căci viaţa mea nu-i moartă,

Să iau crenguţa verde căzută printre vedre

Să-mi văd iar fericirea, să-mi cânt din nou iubirea.

Încrederea de Corina Nica

Cuvântul tău e foc de paie
Te joci cu mine și te iert
Te cred o clipă sau te cert
Și te gonesc afară-n ploaie.

Ești cum știu eu și nu mă mint
Că aș putea în tine crede
Și Paradisul de l-aș pierde
Tu știi prea bine cum te simt.

Căci în oglinda mea pivirea
Pe tine cade prea ades
Și dacă tu n-ai înțeles
Mai joacă-te de-a amăgirea!

Floarea de crin de Ene Adrian Daniel

Am o floare în grădină

Răsărită lângă tei,
Stau ca pata de rugină
Frunzele în jurul ei.

Se tot uită după soare
De mai multe primăveri,
O rază poate apare
Să-i de-a firului puteri.

Mult s-a chinuit să iasă
Din pământul îngheţat,
Dor de viaţă o apasă
De zăpezi s-a scuturat.

Încep visele s-o doară,
Deasupra sunt negrii nori,
Vroia-n astă primăvară
Să renască printre flori.

Stă sub umbră şi oftează,
Lacrimile-i zboară-n vânt,
Unde cad se colorează
Şevaletul din pământ.

Tună tare, e furtună!
Crengile se arcuiesc,
Ea petalele-şi adună,
Dar multe se risipesc.

Se pierd în negura ceţii,
Spre apus iute gonesc,
Rătăcind pe drumul vieţii
Ca şi anii duşi, pălesc.

Parcă toate vin grămadă:
Vijelie, ploi, tumult,
Stă semeaţă, n-o să cadă,
Iubeşte lumina mult!

Din neant o licărire
Peste pom a coborât,
Într-o clipă de sclipire
Fulgerul l-a doborât.

E o linişte totală.
Totu-i parcă fără sens,
O secundă, dar fatală,
A venit cu fumul dens.

Vin regrete, dau năvală
Lăsând urme de parfum,
Se topeşte o petală
Lângă teiul făcut scrum.

Norii trec goniţi de soare,
Cerul e acum senin,
Din cenuşa gri răsare
Gingaşă, floarea de crin.

Şi-adorm… de Mirea Roxana Mihaela

E întuneric în jur şi caut să găsesc

Umbra corpului tău alături de mine
Îmi întorc capul spre stânga, vreau să te privesc
Dar nu eşti aici, plâng, nu mă pot abţine

Nu eşti aici să-ţi simt mâna caldă pe mine
Nici buzele moi sărutându-mă-n vise
Preferatul meu loc unde capu’-mi pot ţine
Nici el, nici nimic, numai uşile-nchise

Şi încerc să închid ochii de lacrimi udaţi
Şi să dorm, în vis măcar, să fiu cu tine
Să-ţi întâlnesc ai tăi rătăcitori disperaţi
Chiar de vor fi ele, secunde puţine

Şi-adorm...

Zambeste de Vali Zavoianu

Peste lumi e-o bruma trista

Si pluteste un miros
De dureri ce mai exista
Printre lacrimi de frumos.

Si te dor copacii singuri
Te raneste un apus
Te-ai inconjurat cu diguri
Trist de jos si pana sus.

Mana ta acum intinsa
Catre oamenii iubiti
E muscata si e prinsa
De prea multi nefericiti.

Daruiesti si azi si maine
Si in fiecare zi
Insa nu stii om sau caine
Este cel ce va primi.

Stii, de fapt nu mai conteaza
Ca ei nu sunt cum tu esti
Hai, traieste si viseaza
Si incearca sa-i iubesti.

Ai ceva ce au nevoie
Si menirea e sa dai
Stii ca poate fara voie
Mai gresesti sau poate n-ai...

Dar e singura ta cale
Multumeasca-ti ca existi
Si din zambetele tale
Se hranesc oamenii tristi.

Alinarea dragostei de Corina Nica

Disperările s-au topit la lumina zilei.

Nopțile fuseseră chinuite de insomnii.
Neliniștile s-au dizolvat în albul filei
Pe care căutasem iubirea ca niște copii.

Măzgălisem povestea ca o romanță vie
Ieșind din tipare, creând un senin Univers
Unde poți desena liniștit pe o hârtie
Sufletul tău, cel mai frumos și mai drăgăstos vers.

Fără dragoste amândoi ne-am fi pierdut mersul,
Fără liniștea ei n-am ști ce-i mângâierea dulce.
Alinându-ne dorul vom cuprinde tot sensul
Și cunoașterea ce doar dragostea o va aduce.