Ultima noapte de Irina Nedelciu

DE ZIUA TA de Irina Nedelciu

Azi te-am trezit cu un sărut

Şi-o lacrimă pe buze

Iar pleoapa ta a tremurat

Ca-n cântecul cu muze.

Cu şoapte dulci te-am alintat,

Romanţe de iubire

Iubitule te-am răsfăţat

În razele sublime.

Din ochii-ţi calzi tu lăcrimai

Privind cu drag la mine

O, dragul meu, ce îţi gândeai

Că am uitat de tine... ?

Cadoul ţi l-am pregătit

Cu pulbere de stele

Un angrenaj pentru iubit

Ca-n noaptea jocului de iele.

Pe trupul tău am dănţuit

Zâmbind doar în mistere

Iubitule te-am oblojit

Cu adieri şi miere.

Parfum de liliac vrăjit

Te-nvăluia alene

Şi-ncet, încet, tu te-ai trezit

Visând la păsărele.

În triluri îmi cântai şoptit

Iubirea ta vibrantă

Iar gândul meu plutea uimit

De bluza descheiată.

Aşa ne prinse asfinţitul

În pofte desmăţate

Cadoul meu era iubitul

Din zori şi până în noapte.

AMINTIREA PLOII de Irina Nedelciu

Spre pătura de nori privesc îngândurată

Şi amintirea-mi dulce mă duce-n altădată

Când vorbele-ţi vibrante mă fermecau galante

Şi-n lacrimile zilei mă sărutai , bărbate.

Sub aburul de ploaie cântam foarte vioaie

Speranţa mă-mbrăca, un verde înmugurea

Izvorul meu de sânge se alerta a frânge

Iar roşul din obraz se zbenguia în haz.

Nici griul cenuşiu, nici ploaia repezită

Nu ne oprea din vene iubirea dezmorţită

Iar tunetul cel falnic degeaba încerca

Cu toba lui năvalnic să rupă acea za.

Cu hainele udate ne alergam cu şoapte

Prin ploaia zbuciumată, noi mai cădeam prin baltă

Eram ca doi copii, frumoşi, nebuni prin vii,

Cu struguri ne-mbătam şi-apoi ne-mbrăţişam.

Acum doar amintirea a mai rămas din noi

Prin foile ucise de lacrimi şi de ploi

Iar rănile deschise mi-alungă alte vise

Realul mi-l aduce, iubirea mea se duce.

Dar fulgerul din ceruri cu biciul mă tot ceartă

Să nu gândesc aiurea căci viaţa mea nu-i moartă,

Să iau crenguţa verde căzută printre vedre

Să-mi văd iar fericirea, să-mi cânt din nou iubirea.

Încrederea de Corina Nica

Cuvântul tău e foc de paie
Te joci cu mine și te iert
Te cred o clipă sau te cert
Și te gonesc afară-n ploaie.

Ești cum știu eu și nu mă mint
Că aș putea în tine crede
Și Paradisul de l-aș pierde
Tu știi prea bine cum te simt.

Căci în oglinda mea pivirea
Pe tine cade prea ades
Și dacă tu n-ai înțeles
Mai joacă-te de-a amăgirea!

Floarea de crin de Ene Adrian Daniel

Am o floare în grădină

Răsărită lângă tei,
Stau ca pata de rugină
Frunzele în jurul ei.

Se tot uită după soare
De mai multe primăveri,
O rază poate apare
Să-i de-a firului puteri.

Mult s-a chinuit să iasă
Din pământul îngheţat,
Dor de viaţă o apasă
De zăpezi s-a scuturat.

Încep visele s-o doară,
Deasupra sunt negrii nori,
Vroia-n astă primăvară
Să renască printre flori.

Stă sub umbră şi oftează,
Lacrimile-i zboară-n vânt,
Unde cad se colorează
Şevaletul din pământ.

Tună tare, e furtună!
Crengile se arcuiesc,
Ea petalele-şi adună,
Dar multe se risipesc.

Se pierd în negura ceţii,
Spre apus iute gonesc,
Rătăcind pe drumul vieţii
Ca şi anii duşi, pălesc.

Parcă toate vin grămadă:
Vijelie, ploi, tumult,
Stă semeaţă, n-o să cadă,
Iubeşte lumina mult!

Din neant o licărire
Peste pom a coborât,
Într-o clipă de sclipire
Fulgerul l-a doborât.

E o linişte totală.
Totu-i parcă fără sens,
O secundă, dar fatală,
A venit cu fumul dens.

Vin regrete, dau năvală
Lăsând urme de parfum,
Se topeşte o petală
Lângă teiul făcut scrum.

Norii trec goniţi de soare,
Cerul e acum senin,
Din cenuşa gri răsare
Gingaşă, floarea de crin.

Şi-adorm… de Mirea Roxana Mihaela

E întuneric în jur şi caut să găsesc

Umbra corpului tău alături de mine
Îmi întorc capul spre stânga, vreau să te privesc
Dar nu eşti aici, plâng, nu mă pot abţine

Nu eşti aici să-ţi simt mâna caldă pe mine
Nici buzele moi sărutându-mă-n vise
Preferatul meu loc unde capu’-mi pot ţine
Nici el, nici nimic, numai uşile-nchise

Şi încerc să închid ochii de lacrimi udaţi
Şi să dorm, în vis măcar, să fiu cu tine
Să-ţi întâlnesc ai tăi rătăcitori disperaţi
Chiar de vor fi ele, secunde puţine

Şi-adorm...

Zambeste de Vali Zavoianu

Peste lumi e-o bruma trista

Si pluteste un miros
De dureri ce mai exista
Printre lacrimi de frumos.

Si te dor copacii singuri
Te raneste un apus
Te-ai inconjurat cu diguri
Trist de jos si pana sus.

Mana ta acum intinsa
Catre oamenii iubiti
E muscata si e prinsa
De prea multi nefericiti.

Daruiesti si azi si maine
Si in fiecare zi
Insa nu stii om sau caine
Este cel ce va primi.

Stii, de fapt nu mai conteaza
Ca ei nu sunt cum tu esti
Hai, traieste si viseaza
Si incearca sa-i iubesti.

Ai ceva ce au nevoie
Si menirea e sa dai
Stii ca poate fara voie
Mai gresesti sau poate n-ai...

Dar e singura ta cale
Multumeasca-ti ca existi
Si din zambetele tale
Se hranesc oamenii tristi.

Alinarea dragostei de Corina Nica

Disperările s-au topit la lumina zilei.

Nopțile fuseseră chinuite de insomnii.
Neliniștile s-au dizolvat în albul filei
Pe care căutasem iubirea ca niște copii.

Măzgălisem povestea ca o romanță vie
Ieșind din tipare, creând un senin Univers
Unde poți desena liniștit pe o hârtie
Sufletul tău, cel mai frumos și mai drăgăstos vers.

Fără dragoste amândoi ne-am fi pierdut mersul,
Fără liniștea ei n-am ști ce-i mângâierea dulce.
Alinându-ne dorul vom cuprinde tot sensul
Și cunoașterea ce doar dragostea o va aduce.

Tastez... de Gya Georgiana Pasquali

Te simţi aiurea.... rupi tăcerea, tastezi, stergi, tastezi, speri.... raspund.... visezi, mă foloseşti, te înteleg, te sprijin,te cert, te ador, te iubesc.

Ai nevoie de mine!

Mă simt aiurea, mi-e rău, greşesc, pierd, sper, omor cuvinte, gândesc, scriu, şterg, scriu....răspunzi....te folosesc, mă înţelegi, mă cerţi, mă linistesti, mă trimiţi la culcare, mă iubeşti.

Am nevoie de tine!

Intr-o seară îţi voi explică aceste nevoi şi acest vid existenţial, această "undă" care ne leagă noaptea târziu când ne vorbim.

Trăieşte! Traieste-ma! Ne vedem curând!

Si daca e sa fie... de Nuța Istrate Gangan

Iubirea in aceeasi ecuatie cu sinuciderea.

"Nu ma mai iubeste, ma inseala, nu mai are rost sa traiesc.Din iubire prea multa pentru EL o sa ma arunc in calea trenului"

Iubirea pusa in aceeasi ecuatie cu crima.

"Daca nu e a mea...atunci sa nu fie nici a altuia"

Si ma intrebam :Mai e iubire?

Iubirea are doza de obsesie si nebunie, de gelozie si lipsa de ratiune. Dar cand toate acestea o coplesesc se mai poate numi iubire?

Cand pasarea alba a iubirii se transforma in acvila hrapareata care iti smulge ochii si vrea sa-ti ciuguleasca cadavrul?

Cand mangaierea devine pumn si vorba dulce devine pumnal implantat drept in inima?

Unde gresim atat de mult ?

Cand ni se greseste atat de mult?

Mai e iubire sau e jaf la drumul mare? Sau inima calcata in picioare, faramitata si aruncata la primul cos de gunoi?

Ce te face sa privesti obsesiv telefonul, sa-i cotrobaiesti buzunarele, sa iscodesti prietenii, sa te uiti cu un fel de ciudata nevoie la cutia cu pilulele de somn? Ce te face sa crezi ca EL o sa-si schimbe gandul de a pleca daca tu ameninti ca fara el nu vreai sa traiesti? Ca mai bine mori, ca viata nu exista dincolo de pierduta lui iubire.

Un lucru stiu sigur. Iubirea e frumoasa. Si sincera. Si nu are urme de ruj pe gulerul camasii de la ...buze straine.Si da telefon cand promite. Si daca nu te mai vrea iti cumpara un buchet de flori si-ti multumeste ca ai existat.

Stiu sigur ca iubirea nu-ti taie venele, nu te arunca in fata trenului si nu-ti face cu ochiul dintr-o cutie cu somnifere. Si nu-ti pune un pistol la tampla.

Imi aduc aminte de un tablou pe care l-am vazut odata la cineva. Un cal superb care alerga singur intr-un peisaj de vis."Lasa-l liber.Daca e sa fie al tau, se va intoarce si va alerga spre tine"