Generatia in Blugi

miercuri, 28 decembrie 2011

Zavoianu Vali - Acasa

Se aude clopot de biserici
Slujba de istorie-a-nceput
O Unire-ngana marii clerici
Dincolo si dincoace de Prut.

Azi se pot schimba doua destine
Niste zeci de ani am asteptat
O imbratisare care vine
Peste ani de patimi si oftat.

Sansa intregirii se tot scrie
Intre frati romani e doar un pas
Doi titani din moarte reinvie
Iarasi se aude al lor glas.

Vor canta de dincolo de viata
"Eminescu" si " Maluri de Prut"
Fratii se aseaza fata-n fata
Si cer inapoi tot ce-au pierdut.

Vino astazi Basarabie acasa
Nu exista o altfel de cale
Sa se-aseze fratii la aceeasi masa
Sa sfarsim a plangerii grea vale.

28.12.2011, Zavoianu Vali

Radu Adrian Gelu - Phoenix și Inorog – a iubirii cărticică

Măreață tihnă printre cetini, a firii vestire,
iscă un tainic duh și-o stihie bezna arzând,
glas izbit de stânci tăcute, vântul cântând,
din vremea trecutului Olimp șoapte-n ivire...

Cu cedrul pernă-mi port visarea, ca o adiere
la poarta târâmurilor ce-mi cutremură ființa,
dimensiune-n dimensiune, a nu ști referința,
prind trup frânturi de gând a iluziilor vrere...

Printre gene, scânteile mici speranțe aprind,
neîmblânzite ca și focul ars pe rug-n asfințit,
scăldând frumusețea ce moare tot la infinit,
în mingea de foc se desfăcu Phoenix aurind...

Fâlfâind în parfumul roșu din sânii-n flăcări,
îmi poartă privirea chihlimbar-n lacrimă vie,
spre nemurirea unde-și are cuib-n veșnicie,
rostuind oul roș de smirnă, pășind-n alte zări...

Legenda-ar spune, în Arabia pasărea moare,
pe cuibu-i de flăcări la suta de ani, însă cânt
lumina lebădă ce zilnic răsare-n soarele sfânt,
sau iubirea ce arde și renaște-n splendoare...

Tăcut, Phoenix se cenușă și-n smirnă coboară,
rotind oul timpului sub Lună-n aerul albastru,
ascult frunza și iarba ce mlădie dorul sihastru,
aplecând privirea pe sunet straniu ce-nfioară...

La poartă de alt tărâm, cineva parcă mă visă,
dus ușor-n adiere blândă-n spații de visători,
picurat în gingășia lacrimii din ochii alinători,
sub sigiliul Lunii, răsuflarea Inorogu-i prezisă...

Lumină străvezie-n al dorurilor aer albastru,
mlădios, viziune divină mă privea, o minune,
cu lacrima-mi pe obraz curgândă-n afecțiune,
grumazul il îmbățișai, fruntea-mi găsi pilastru...

Cu fruntea-n coama-i mătase, mirosind a fân
din ceruri purtat, îl mângâi pe bot și-l sărut,
simțind tandrețe, gingășie, puritate-n absolut,
devenind totalitatea ființe-mi de ai fi frățân...

Tainic cum apăru, scuturându-și coama dispăru,
lăsându-mi în amintire atâta iubire, apoi tăcere
a auzi sunetul veșniciei în fibra corpului-n adiere,
în fiece respir sau gând, speranța a iubi, reîncepu...

Dar iată! Phoenix se arată-n zâmbet de rândunică,
cu sori albaștri-n priviri, zburând iubire ea purtând,
mă renaște-n simțiri, iar lacrima Inorogului lăsând
suflet de lăstun, să scriu pe nori a iubirii cărticică...

Zavoianu Vali - Abrazame...

Abraza mis sueños cariño
Abraza mi cuerpo con poder
Que hecho de menos ser niño
Y hecho de menos ser mujer.

Y dame tus besos mi vida
Dame tu todo amor
Y yo me transformo enseguida
En rosa que luce el color.

Abrazame dulce mi cielo
Que quiero aprender tu amor
Y suave acariciame el pelo
Y dame tu entero calor.

27.12.2011, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Tablou de iarna-n suflet

Imi ninge peste pleoape cu lumina
Si ma imbraca dorul in zapada
Ma pierd prin vise iar ca o straina
Din inaltimi imi las tacerile sa cada.

In piept ingheata strigate albastre
Ce iarna nu mai vrea sa le auda
Imi cerne-n par ninsorile-i maiastre
Mi-e singura iubirea si mi-e cruda.

Nimic nu se mai misca in tablouri
Si timpul a-nghetat in grele ceasuri
Stau agatati toti ingerii-n halouri
Si-s mute ale diminetii glasuri.

Da-mi viata tu iubite ca o raza
Fii tu mult prea dorita primavara
Straina intr-un vis ma-mbratiseaza
Si-mbratiseaza tot ce ma-nconjoara.

27.12.2011, Zavoianu Vali

Daniel Ali Salomia - Si totusi...

inchis...
ce lacat, ce lant?
ar putea sa ma tina
legat!?
cand ochii mi se inchid
si ma cufund in visare...
ce lege ori dogma sa mai
respect?
cand ochii-mi deschisi
ma poarta-n uitare...
doar brate de matase
si floarea de cires
ma mai leaga...
cu ochii inchisi
sau deschisi
o floare
ti-i draga!

2005-04-12

Zavoianu Vali - Traire

La sanul tau iubito m-as ascunde
Sa ard acolo-ntreaga mea dorinta
Mirosul tau de flori sa ma inunde
Sa n-am de alta clipa trebuinta.

Pe gura ta iubito m-as intoarce
Sa mor acolo si sa ma nasc iara
Suspinul tau de dor sa ma incarce
Sa piara timpul si tacerile sa piara.

In parul tau de abanos m-as pierde
M-as impleti sa nu ma mai desprind
Si mana ta de catifea sa ma dezmierde
S-adorm iubind, sa ma trezesc iubind.

27.12.2011, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - A venit Craciunul...

A venit Craciunul iata
O zi mai tarziu, se pare
Intr-un sufletel de fata
Si-ntr-o dulce-mbratisare.

Chiote de bucurie
Dinspre gara auziti?
Ce sa fie? Cin" sa fie?
Chiar doi oameni fericiti.

Sunt imagini in oglinda
Chip de tata si de fiica
El, c-o-mbratisare blanda
Iute-n brate o ridica.

-Mi-a fos dor de tine, tata!
A soptit suav fetita
El a plans inca odata
Ca si-a-ndeplinit dorinta.

Nu dorea altfel sa fie
Sfantul asteptat Craciun
Decat plin de bucurie
Langa puiul lui cel bun..

luni, 26 decembrie 2011

Radu Adrian Gelu - Faun sedus de nimfe...

Gând sihastru-n cuget, în blând cuvânt,
cu naiul surd-n murmur sub aspru vânt,
parcă veșnic tot suspindă-n strop galbul,
prin tufe unde himerele-și duc rozalbul,
blândul faun, perpetuu-i sedus de nimfe...

Aievea, sau fantasme dorinţe în desfrâu,
bietului faun himere-i curg, albastru râu
nu-i dubiu, topit de doruri iubi o umbră,
între crengile vii a crângului penumbră,
înodând coama cornută, sedus de nimfe...

În mlaștina placidă, ochii plânși-s pradă
pulberii de stele împletite-n uda coadă,
a nimfei aplecată să le spele din pleată,
oglindindu-și nurii în o undă tremurată,
de faun furișată privire, sedus de nimfe...

În marginea luminii soarelui din baltă,
după un carpen, faunului inima-i saltă,
în marginea rușinii, el o admiră tandru
și cu patimă-n vâlvătaie de flăcăiandru,
i-ar cuprinde mijlocelul, sedus de nimfe...

Cu ardoarea feței gemând el se-ncântă,
la susurul amăgirii pe fruntea-i căruntă,
a visului de coapsă întrevăzută-n undă,
sărutului perfid al flăcărilor ce abundă,
aburindu-i întrezărirea, sedus de nimfe...

Sub păduraticul cer, a ninfei îmbăiere,
lasă giuvaierului gol, coliere efemere,
cu întreg parfumul în soarele-n declin,
faunului jocul să-i fie-n spuza zilei plin,
sacră povară-n umbră, sedus de nimfe...

Pe frunte-și înoadă în coama-i cornută,
roua purpurie ce îmbată visarea-i tăcută,
în zumzetul îndrăgostitului sânge, poartă
osânda flamei-n eclipsă dospind-n soartă,
doar în gând îi sacrilegiul, sedus de nimfe...

Printre nuferi, coapsele nimfei-s tot petale,
captură fanteziei sufletului-n trăiri astrale,
rup ochii de trup și visul de blândul gând,
stârnind patimi abisale, faun hipnotizând,
lasă naiul și ciupește lira, sedus de nimfe...