Sunt castelană
Şi-mi aştept truverul!
Privesc, în acest timp
Copacii-n umbra verii,
Cum se îmbracă în aramă
Şi mii şi mii de triste amintiri
Mă-ncearcă-n miez de zi!
Mă uit cum stau orfani de floare
Stingheri ,pe necuprinsă zare-
La ce-or fi meditând?
La viermele ce roade-n scoarţă,
Până făina-şi cern O, ce mai soartă!
Dar ce mai văd?
Un călăreţ e pe aproape,
Cum, oare, să-l primesc?
Să-i cânt şi eu ,
Ce ştiu din vremi trecute?
Mă rog să nu-l mai întristez,
Că-i simt de-aici a sa privire
Ce-n ape verzi îneacă-şi plânsul...
De ce vine într-aici—
Şi încotro? Să fie el alesul?
Dar de ce privire-i stinsă
Şi ochii-nlăcrimaţi?
A aflat el că amorul
Este dat doar celorlalţi..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu