Paispe lupi tineri... - de Aurel Peteoaca

Paispe lupi tineri hoinareau prin paduri de foioase,
O foame cumplita,naprasnica,la drumu mare ii scoase.
Sunt lupi tineri,ce n-au naparlit niciodata,
Sunt lupi ce asculta si nu prea asculta de haita,
Sunt lupi ce abia au schimbat dintii de lapte,
Ei doresc cu nesat sa sfasie,sa intre in istorii prin fapte.
Marie..urla..latra ,se zbenguie,iar foamea ii doare.
Instincte materne,paterne,ii imping sa ucida,sa devina in sfarsit fiare.
Se joaca....,adulmeca umbre....,mirosuri discrete de sange,
Iar foamea-i incolteste,spre drumul mare ii alunga ,ii iminge...
Si-i pune in panda,ii face din catelandrii cuminti adulti fiorosi,
In vanatoarea aceasta,lupii flamanzi,imi par ireali de frumosi.
Cine pe cine ucide ?
Cine pe cine pandeste?
Cine invinge in lupta?
Dar mai cu seama,cine traieste?
Paispe lupi tineri ce au dobindit de curand dinti permanenti,
Stau nemiscati intr-o panda..fiorosi...infometati si atenti.
Haita batrana isi linge o rana si nu da inca ordin de lupta,
Asteapta..asteapta..pandeste,iar burta de foame ii e supta,
Adulmeca in nari in nari galop nebunesc,de fragede ciute,
Viseaza cu ochii deschisi....candva a ucis cateva sute...
Sunt paispe lupi tineri cu ochii de foc ,nededati la omor,
Ce asteapta cu ura.....pe haita batrana o marie in cor .
Cel mai nevolnic,mai firav...dar si cel mai siret
Se apropie de haita...in ocoluri...incet......foarte incet
Si uitand de fire,sfidand criminal orice lege,
Infige coltii in jugulara batrana.......ucigandu-l pe rege.
Este haita de acum,a salvat instincte primare de rasa,
Porneste vanatoarea,pripit,in dorinta de-a ucide se lasa.
Miroase a vanat si a praf de pusca pe vai si colnice,
Haita cea tanara duce lupii sub ploi...sub ploi de alice.
Cine pe cine ucide?
Cine pe cine pandeste?
Cine invinge in lupta?
Dar mai cu seama cine traieste?
Paispe lupi tineri ar fii vrut sa ajunga spre paduri cu rasina
Dar haita,cu coltii de lapte,plateste un destin,un tribut si o vina.