Răsare luna obosită,
În capul satului, pe deal,
Albind fâneaţa părăsită
De sunetele de caval.
În noaptea tristă -ici şi colo-
Doar liliecii mai cutreier.
Din iarba reavănă, tremolo,
Mai risipeşte câte-un greier.
Haotic clipele măsoară,
O cucuvea, cobind anost.
Un câine bate către moară,
Smucindu-şi lanţul fără rost.
Aleargă umbre peste brume
Prin dimineaţa ponosită,
Şi, plictisită să le-ndrume,
Adoarme luna obosită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu