duci amfore cu maci pentru altarul Maei
pentru ingeri fără de faptă
bobul de neghină albastru
printre zambile și toporași
ține sub aripi
mâinile noastre unite-n vina alergării celeste
dezmierdând vorbele mamei
las printre degete să se prelingă
atingeri prefăcute-n rubine
așteptarea nu mai are pași
iubite
doar o privire să-mi trimiți
și îți voi întinde o crenguță de măr
aburind hotărârea
mii de scântei vor fi ușa unui schit
care ne va sfinți sentimentele
șuierul mâinilor pune peste ochi
gradenuri de vise
acum
aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu