claustrofobic
care se rătăceşte în nopţile cu lună plină
ţi-e frică să-l laşi nesupravegheat
pentru ca în nebunia lui
ar urla lunatec
tulburând somnul catifelat al magnoliilor
din când în când mi-l trimiţi
pe furiș
înfăşurat în sclipiri argintate
tivit cu petale albe şi moi
(ştii că şi mie îmi este frică de întuneric?)
uneori
când nopţile mele sunt blânde și albastre
îl cuprind în braţe
şi-l las să-mi atingă cu tandrețe
tâmpla şi sânul
alteori insă
nopţile mele sunt negre
şi au cearcăne vineţii
lunile mele se ascund în întunecimi hulpave
şi îşi sticlesc dinţii galbeni
printre crengile negre şi arse ale copacilor otrăviţi la rădăcină
visul tău s-ar distruge
dacă s-ar rătăci într-o noapte ca aceasta
ţi-l trimit înapoi neatins
nu vreau să-ţi distrug visul, darling...
nici nu vreau să-l rătăceşti
în nopţile altcuiva
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu