Cînd portocalul plînge de Emil Marian

Cînd portocalul plînge-n septembrie în toamnă,
Iar soarele-i mai blînd, de raze bărbierit,
Trimit a mea iubire să te vestească doamnă,

Ca-s sanatos, în viata și încă n-am pierit.
Mi-e gîndul tot la tine, aici în depărtare,
Și trist îmi este dorul acasă cînd revine,
Închid durerea-n mine, oftez, privesc în zare,
Și mă întreb ca prostul... te mai gîndești la mine?
Cand portocalul plînge-n septembrie în toamnă,
Mi-e sufletul mai greu și îmi lipsești tu, doamnă!