Firavul pui, sărat și crud
Născut din două lacrimi
Ascunse trist în barbă.
O stâncă ascuțită des
Cu pumnii mult prea strânși
În palme sfârtecate roșu
Scrântite de o treaptă.
Am chip pătat, de apă vie
Cu dinți scrâșniți în maluri
Prăvălitoare-n sus și neagră
Și mersul mi-e greoi și trist
Ce oare sunt eu mama?
Mama pătată alb frumos
De mii de fluturi negri-n plete
Spune-mi ce sunt, ori naște-mă
Mai deslușit, încă o dată
Să-mi port pe îndelete crucea
Încet, din soartă-n soartă.
Știu că, târâtă în genunchi
Și grea de mult prea gând
Tu totuși m-ai zburat.
Cine sunt mamă eu
Povară sau o faptă
Ori simplu vis?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu