Nu vreau să-mi fi și totuși tu îmi ești
Zădărnicie,rai,eternul mâine,
Revii și pleci, sau doar mă răvășești,
Destrami în suflet vise orfeline.
Nu ștergi cărări,dar nici nu le închizi,
Aprinzi un foc ce-n lacrimă îl stingi,
Ca pasărea de pradă mă ucizi
Și-n spovedeli de taină mi te frângi.
Sărutul tău amăgitor ,fugar,
O zbatere-ntre lege și destin,
Ești aripă de înger fără har,
Lași resturi de amor diamantin.
E straniu tot ce-n mine risipești,
Te-alung ca pe dorințe interzise
Și te îngrop în stelele cerești,
Dar țeși ca un păianjen alte vise.
Salvează-mă te rog de tot ce-mi ești,
De cupa cu nectar și cu venin,
Sunt un poem ce nu poți să-l citești,
Ești anotimp de miere și pelin.
Iubirea noastră-i boală fără leac,
Două viori, dar fără de arcuș,
Înstrăinați, dar împreună-n veac
Un veșnic coborâș și un urcuș.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu