Altundeva de Veronica Simona Mereuta

acolo unde eşti
nu va fi vreodată toamnă
nici apusul dornic de sfârşit

focul ce te-a încercuit cu propriile
arme sfâşiind sângeriu lumina
care trebuia să mai aştepte o singură
bătaie de inimă
cea mai aproape de miez
unii îi spun suflet
aici se cheamă răsuflarea
poate trece neobservată
aşa cum un oftat
oricât de adânc străpunge uitarea
nu poate înduioşa ţurţurul
care te ţintuie în iarna
de unde ai început să afli
că ninsoarea îţi arată calea
numai atunci când o avânţi către Rai
ca o solie de împăcare cu ultimul dor
neîmplinit de mărul pe care l-ai ales
(dacă n-ar fi simbolul căutării înţelepte de leac
nu-l topeam către aur mâini împreunate a rugă)

lasă-mă să te scriu aşa cum ştiu,
cum pot şi vreau să mă aflu răsărită
pe urmele paşilor mei
nu mă vei opri
aşa cum mugurii nu preced
să destrame îngheţului
floare făr' de rod
şi-un rost acolo unde a înflori
e rostit şoptit de ploi
ropot neadulmecat de tăgada unui miracol

11.10.2012
Vero