Zavoianu Vali - Paradox

Mă lepăd şi mă leg de tine
În luptă cu acest blestem
Acela că ne naştem singuri
Şi-n faţa morţii tot aşa suntem.

Te-alung şi iar te caut totdeauna
Şi te găsesc cu greu, însă te pierd
Ştiind din vise că nu e totuna
Să te gonesc, apoi să te dezmierd.

Şi muşc sălbatic din a ta iubire
Dorind să-nvăţ pe mine-a mă iubi
Ciudat, destinul cum îmi dă de ştire
Că te-am pierdut pentru-a te regăsi.

Şi licărul din suflet, cel dintâi
Să nu te ţin prizonier mă-ndeamnă
Nu ştiu de ai să pleci, sau de rămâi
Nici semnul tău cu mâna ce înseamnă.

Clepsidră poleită-n praf de heruvim
Mă scurg prin ochiul vieţii spre lumină
Vreau azi ca împreună să trăim
Tumultul ce a fost şi va să vină.

Mă lepăd şi mă leg de tine nesfârşit
Şi legilor din lume uit să mă supun
Căci ştiu că te iubesc şi te-am iubit
Şi matematic, doar la tine mă adun.

7 nov.2011, Zavoianu Vali