Daian Daniel - Constat că nu mai am bani de pământ

ştii care e de fapt problema

ţie puţin îţi pasă dacă aleg din coapsă în coapsă
lumea la bani mărunţi
pentru tine
contează doar vârful patului
unde ţi-ai alungit picioarele interminabile

astăzi-ul acesta
sunt atât de plictisit de tine alungito
încât m-aş adormi o lună fără încetare în nepăsarea ta

nu îţi voi dărui prea multă atenţie
drept urmare
mă blochez într-un spate drept
culeg ultimele resturi de tărie dintr-un pahar de plastic
înroşit de buzele tale pline şi îl citesc pe Sartre

nu-i aşa
că am un comportament de arbore de fiecare dată
când îţi arcuieşti pleoapa nesătulă în jumătatea pernei
iar ochiul îţi stă drept ca un felinar de veghe?

sunt vreo doisprezece primăveri între noi scumpo
dar nu ţi-au plăcut niciodată anii distanţă
crescuţi în tâmplele mele de înscăunat veritabil
preferi mai mult să te pierzi
prin fereastra năclăită de la etajul doi
unde te iubesc de fiecare dată când chiuleşti de la cursuri

mă întreb dacă ai luat vreodată lumea în braţe
cum fac eu când tu eşti plecată acasă la părinţi

iubire eşti atât de frumoasă cu ochii deschişi în mine
încât nu mai îmi vine să te las
celorlaţi pretendenţi de tinereţe
ce-ţi curtează pieptul abia înmugurit

oricum ne suntem de azi pe mâine darling
aşa că hai să ne trăim preţ de ţigară
nu cer mai mai mult sincer
oricum nu mai am bani de pâine şi trebuie să te trimit la maică-ta

oare ne vom crede vreodată pe cuvânt?