Păşesc iar gândul prin pădure…
fagii-s jaloane tot mai răsfrânte,
tăcute porţi de griuri bordate,
împletind ariadne-n fir de vis,
din ghemul dor, unde-s înodate…
Codrul-mi şopteşte secret sunet,
în calda lăcrimare a norilor, foşnet
adiere de vânt, cu nuanţă căpruie,
râsetul de frunze, tristeţea răsună,
pe drumul anume-n visele postume…
Pasăre prinsă-n iluzia nopţii zbor,
gându-mi ascuns-n aripa umbră,
năluci-nmărmurite ţese sub lună,
fantasme ale îngânduratei nopţi,
a-ntâlni ce dorul aşteptă şi caută…
E frig, duhul genunii, de sub covor
a păturii de frunze, blând strănută,
pudrându-mi barba-n a mii cristale,
omăt ce-ncojoară ţurţurii din gene,
a lacrimilor stalactite-n desnădejde…
fagii-s jaloane tot mai răsfrânte,
tăcute porţi de griuri bordate,
împletind ariadne-n fir de vis,
din ghemul dor, unde-s înodate…
Codrul-mi şopteşte secret sunet,
în calda lăcrimare a norilor, foşnet
adiere de vânt, cu nuanţă căpruie,
râsetul de frunze, tristeţea răsună,
pe drumul anume-n visele postume…
Pasăre prinsă-n iluzia nopţii zbor,
gându-mi ascuns-n aripa umbră,
năluci-nmărmurite ţese sub lună,
fantasme ale îngânduratei nopţi,
a-ntâlni ce dorul aşteptă şi caută…
E frig, duhul genunii, de sub covor
a păturii de frunze, blând strănută,
pudrându-mi barba-n a mii cristale,
omăt ce-ncojoară ţurţurii din gene,
a lacrimilor stalactite-n desnădejde…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu