Daian Daniel - Aproape adio

îmi urlă în creieri entuziasmul tău
de a pleca în vârful pământului
parcă ar mai conta că nu mă mai regăsesc
în nicio propoziţie

tu şi treptele alea nenorocite

în fond
nu facem nimic altceva decât de a urca şi coborî din noi
ne ancorăm fiecare în realitatea celuilalt şi ne încurajăm
fericirea circulară până nu se mai cresc rădăcini
din coatele cercului

apoi iar aşteptăm
să ne infestăm unul pe celălalt cu bătrâneţe

minute incredibil de alungite în călcâie
au încărunţit ultimul paragraf

poate
mă vei mai ţine încă odată în palme
înainte de a pleca