Mihaela Aldea - Gravitaţie

meteorit gravitează
pe orbita deşertului glaciar
dintr-un gând răstignit
înainte de-a mă naşte pe mine din mine

te-am lăsat să mă ciopleşti
după ce m-ai zidit
lespezi reci ai adunat din călcâie de rădăcini
ce-au pătruns îngheţate în albie virgină

umărul niciodată nu ţi-a ieşit
rotunjimi nu încetau să înţepe
perfectul rotund
pe întindere de alb

singurul ţipă culoare gângavă
scăpat din năvodul de timp
netrecut prin secunde
numărate de ochi fără noapte.

din suflet ai sculptat ţurţure
necuvinte mi-au înjunghiat
inima
în singura noapte polară
de eternitate.