Daian Daniel - Uneori trotuarele mele ţipă liniştea

 dacă te-aş alerga fără încetare în culmea spinării
 ar creşte din tine drumuri de picioare
 care nu zornăie când se alintă în pulpele frumos arcuite
 ale pământului crescut pe sub unghie ca un fluture orb
 ieri am plecat să preaslăvesc marginea drumului încălţat
 într-un decembrie timorat
 însă nu am luat în calcul destinaţia oamenilor
 care se scurgeau înaintea mea cu orele împachetate grijuliu
 într-un staniol aproape smuls de culoare
 drept urmare
păşeam tiptil printre aceşti înfometaţi de voci ruginite
 şi nu mă auzeam zvâcnind dureros în tâmpla intersecţiei
din creştetul primului bloc de piatră neşlefuită
ce părea a fi
o altă gară plină de obosiţi care faceau autostopul
însetaţi de ziua tremurată a neoanelor întortocheate
pe străzile cu tălpi deşirate în mereu alt anotimp de trotuare