Stiu sunetul
Pe care marea îl cântă
In amurg!
Este prelung,agonizant,
Augmentând
Dorul sădit în suflete,
De soarele
Care înainte
De a dispărea,
Incălzeşte încă
Lipsa mea...
De mine.
Si mai ştiu
Căldura pe care
Nisipul o păstrează
Ascunsă peste noapte,
De ochii profanilor
Care
Ar putea îndrăzni
Să îmi deranjeze
Visele,
Cu litere împrăştiate
Asemeni capacelor de bere.
Stiu cum arată cerul
Când ascultă muzica
Pamântului...
Si ştiu cum
Cântă Pamântul
Cerului...
Si-mi va fi dor de mine
In toată această călătorie,
In care mă voi fi regăsit
La capătul
Gândurilor tale!...
Pe care marea îl cântă
In amurg!
Este prelung,agonizant,
Augmentând
Dorul sădit în suflete,
De soarele
Care înainte
De a dispărea,
Incălzeşte încă
Lipsa mea...
De mine.
Si mai ştiu
Căldura pe care
Nisipul o păstrează
Ascunsă peste noapte,
De ochii profanilor
Care
Ar putea îndrăzni
Să îmi deranjeze
Visele,
Cu litere împrăştiate
Asemeni capacelor de bere.
Stiu cum arată cerul
Când ascultă muzica
Pamântului...
Si ştiu cum
Cântă Pamântul
Cerului...
Si-mi va fi dor de mine
In toată această călătorie,
In care mă voi fi regăsit
La capătul
Gândurilor tale!...
la 7 noiembrie 2011 la 13:04
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu