Deasupra apei risipite-n creste,
Ca eroina care nu mai stie
Ca a ramas prea singura-n poveste.
Se-ascunde-n primul val, ca o ispita,
Cu gandurile roase de pacat,
Momeala sta la panda pregatita,
Dar undita din mana mi-a scapat.
Respir prin milul din adancul gurii,
Prin clipe de sfarsit si de-nceput,
In plasa-si fac discipoli pestii urii
Si ies prin gauri rupte in trecut.
Eu o s-astept si azi pe mal, tacuta,
Descantec i-am facut, dar ea nu stie,
Sa nu fiu iarasi eroina muta
Ce din adancul apei reinvie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu