Bezmetice iluzii mi-au stins cerul
Şi umbrele de moarte m-au culcat
Micimea ta mi-a spintecat echerul
Catetele cu sânge-am desenat
Precare echilibre se destramă
Nici nu mai ştiu de ce mai sunt şi când
Un doliu ancestral din nou mă cheamă
Şi paşii se împiedică pe rând
În cercul nostru strâmb şi fără raze
Nu mai încap decât melancolii
Naiade împletite-n amperaze
Din moşteniri pe care nu le ştii
Azi,dezolante incantaţii iar mă strigă
Într-un ecou din margini de coşmar
Şi trupul enigmatic de ferigă
Mi-l frânge tonul tău incendiar
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu