Petre Violetta - E prea târziu (lui Adrain Păunescu)

Nemuritor vei fi la zidul morţii răstignit
Deşi bătaia inimii prea obosite s-a oprit
Durerea ta cea mare de ţară şi de neam
A-ntunecat albastrul ce îţi zâmbea la geam...

Închis într-un spital pe care nu l-ai vrut
Nicicând în viaţa ta..legat la aparate
De pensiile frânte citind , cât te-a durut
Ce umilit românu-i cu-atâta libertate...

Luaţi-mi banii ăştia tăiaţi pe jumătate
Nu vreau să-i ţin în mâna ce mângâie poem
Îi voi primi atunci când va mai fi dreptate
Şi pe acest pamânt nu va mai fi blestem...

Voi nu aveţi părinţi, sau sufletu-aţi vândut
Câlcând peste cadavre, să mirosiţi arginţi
Opriţi-vă din goana destinului pierdut
Şi căutaţi adresa uitaţilor părinţi...

Nimic nu mai e sfânt, vulcanu-i plin de lavă
Şi fierbe neputinţa în suflete-epavă
Mă sting ca lumânarea pe-un acatist de viu
Îmi pare rău că mor...să lupt, e prea târziu...