Ion S. Augustin - Femeie-primavara

Sa fiu un cantec cald as vrea,
Ca o difuza adiere,
Cand intru pe fereastra ta
S-aduc iubirea-n mangaiere.

Precum un voal fin de matase,
Sa ma preling pe trupul tau,
Cand stelele sclipind sfioase,
Se rusineaza in ecou.

Suspinul tau sa completeze,
Aria mea de trubadur,
Suav parfum de tuberoze,
Sa ne imbete visul pur.

Sa-mi umpli bratele de tine,
Ca un buchet imens de flori,
In dans pictat de mandoline,
Sa ametim din zori in zori.

Ne vom iubi ca-ntaia oara,
Eternul inceput imi esti
Caci tu... Femeie-primavara,
Imi duci realul in povesti !