Ion S. Augustin - Ploua... si plang...

Cate iluzii imi faceam ca am scapat -
Dar astazi ploua iar marunt si sacadat.
Aceasta ploaie acida, glaciala, terna,
Ce roade fara mila, din... dragostea-mi eterna.
Si ploua...
Totul in jurul meu e ud si trist si abatut,
Cand sufletu-mi rapus, e doar un templu mut.
Lacrimi curate, fade, intr-una au cazut
Sa spele-n van, momente ratacite in trecut.
Si plang...
Plang linistit... sora, natura-mi tine companie.
Inec in lacrimi surde, prea trista-mi poezie.
Stelele par departe, ciudate, prea putine.
Vantul turbat, zadarnic urla disperat in mine.
Si ploua...
Iar cerul cade-n valuri, pictand padurea franta
In jale si durere, caci dragostea-mi infranta
Se zbate in durere si patima-i se stinge...
Fara speranta moare, inecata-n sange.
Si plang...
Lumina nu mai e... oare a fost vreodata ?
In intunericul de plumb, pe fata mea brazdata
Doar ploaia mai urmeaza al lacrimilor drum,
Lasand doar flori cerate, peste-al iubirii scrum.
Postum...?!

Ion S. Augustin - 2009