Zavoianu Vali - Glasul vietii- (dau glas vietii......sa ne certe.....sa ne ierte....)

Dimineata asta are
Un miros de neputinta
Are-o vanata paloare
Fara zambet si candoare
In a vietii locuinta.

Cu ferestrele deschise,
Viata palida, sfarsita,
Din miracole promise
Zugravita-n mii de vise
Ieri iubita si slavita...

Azi asteapta-n rasaritul
Din innourata zare
S-o imbrace infinitul
Sa se-mbete-n nesfarsitul
De sperante si de soare.

Si cu voce tremurata
Peste zarea ce-o patrunde
Ea intreaba inc-o data
Sa se-auda pana unde
Sufletele-n rand, asteapta...

Ce-ati facut voi, robi, din mine?
Oameni buni!Nu ma iubiti?
Ce miracol va mai tine
Si de ce loviti in mine
De ce nu ma pretuiti?

Sunt un dar, in fiecare
Sunt izvorul ce v-adapa
Voi traiti a mea suflare
Fara mine totul moare
Ca o floare fara apa.

Si stiind acestea toate
Voi ma vindeti ca la piata
Ma intreb cum de se poate
Sa uitati rostul din toate
Sa va bateti joc de VIATA.

Eu va iert,va dau o sansa
Vreau sa mai salasluiesc in voi
Scoateti-ma azi din transa
Fi-ti iar Oameni, fi-ti eroi
Dati-mi o imbratisare si iubiti-ma-napoi!

de Zavoianu Vali la 14 octombrie 2011 la 15:13