Povestea ce se plimba printre ganduri,
Ca un copil naiv, pornit pe glume
Incurca albul foii, printre randuri
Si nu mai vrea nicicum sa plece-n lume.
Se teme ca-i secata de cuvinte,
Ca, inutil, se spun povesti prea multe
Si fuge-atunci de mine si ma minte
Ca nimeni n-o sa aiba timp s-asculte.
Poveste oarba, prinsa in capcane,
Legata-n panze de paianjen fine,
Cum bantui tu obraznic prin cotloane?
Nu stii ca nu ai viata fara mine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu