Te-am adulmecat inca din primara ,te priveam timid si imi era frica sa te ating . Doar in somn iti pipaiam trupul firav .Cata gratie ,ce perfectiune ,cinstind creatia! Apoi ,mai tarziu ,adolescent fiind ,te dramuiam suav sa-ti ascult pulsul .Cata unduire duioasa de soapte !Cum tresareai tu,uimita , la fiecare atingere a mea si cata senzatie de liniste imi daruiai cu invaluirea ta sonora ! Ma suportai , rabdatoare , si ma dojeneai ,eu te rasplateam , patimas , in serile brumarii, si ne faceam de cap. Ne pomeneam cu luna pe obrazul tau ,radiind tandru , si-mi doream sa suspend legile firii ! Intrai in cadenta ,armonizand tot mai profound cu instinctual meu primar . Si nu era nici urma de tacere discreta ! Ai fii fost in stare sa ma porti la infinit ,n-am avut curaj ! Pamanteanul din mine te-a tradat ! Incet ,incet nici nu ti-a mai dat importanta ,abandonandu-te intr-un gand efemer ascuns de privirile ardente !
Si daca eu mi-as mai dori sa vibram ca altadata , cum ai putea sa-mi ierti pacatele tineretii ? Numai tu sti ,dulcea mea , chitara mea ,geneza dragostei mele ! Numai tie ,numai tie ,
Cum te-ai daruit ,tu , mie !!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu