Tacerea ta ma doare
Mai rau decat un nu,
Ma simt ca-ntr-o -nchisoare
Si lacatul esti tu.
As vrea sa gasesc cheia
Si glasul sa-ti aud,
Chiar daca dup-aceea,
Raspunsul va fi crud.
Alunga nori si ceata
Ce mintea iti umbresc,
Sunt cumpene in viata,
Dar stii cat te iubesc.
In fiecare seara
Ma chinui sa adorm,
Micuta ta comoara,
Plangand,sare din somn.
Si tot mereu ma-ntreaba
De ce ne-ai parasit,
Si-i spun cu vocea slaba,
Ca tu doar ai glumit.
Si ca vei veni sigur,
Dar zilele se scurg,
Iar el se simte singur
Si lacrimi ii tot curg.
Hai,vino iar acasa,
Macar de dragul lui,
Sa stai cu noi la masa
Si pasul sa ni-l spui.
Si-adu-i din nou caldura,
Sa simta-al tau alint,
Sa-i rada iar faptura,
Ca nu pot sa-l mai mint.
luni, 25 martie 2013
MI-APARI IN VIS de Ion Ene Meteleu
In visul meu apari mereu,
As vrea, dar nu pot sa-ti vorbesc,
Un stol de ingeri te pazesc,
Iar langa ei,sta Dumnezeu.
In visul meu,mereu apari,
Plutind cu ingerii prin cer,
Si printre stele care pier,
Ca o fantoma iar dispari.
Mereu apari in visul meu,
Ah,de-as putea sa te rapesc,
Sa vii in cercul meu lumesc,
Ca nici nu stii cat mi-e de greu.
Mereu in visul meu apari,
Si somnul mi-este tot mai greu,
Cand ma trezesc,parca nu-s eu
Si-n minte iarasi imi rasari.
Apari mereu in visul meu,
Si n-as mai vrea sa ma trezesc,
Ca eu si-n vis tot te iubesc
Si-as vrea sa te visez mereu.
Nu-i somn sa nu-mi apari in vis,
N-am sa te uit cat voi trai,
Pana cand si eu voi veni
Sa ne-ntalnim in paradis.
As vrea, dar nu pot sa-ti vorbesc,
Un stol de ingeri te pazesc,
Iar langa ei,sta Dumnezeu.
In visul meu,mereu apari,
Plutind cu ingerii prin cer,
Si printre stele care pier,
Ca o fantoma iar dispari.
Mereu apari in visul meu,
Ah,de-as putea sa te rapesc,
Sa vii in cercul meu lumesc,
Ca nici nu stii cat mi-e de greu.
Mereu in visul meu apari,
Si somnul mi-este tot mai greu,
Cand ma trezesc,parca nu-s eu
Si-n minte iarasi imi rasari.
Apari mereu in visul meu,
Si n-as mai vrea sa ma trezesc,
Ca eu si-n vis tot te iubesc
Si-as vrea sa te visez mereu.
Nu-i somn sa nu-mi apari in vis,
N-am sa te uit cat voi trai,
Pana cand si eu voi veni
Sa ne-ntalnim in paradis.
DACA TE-NTORCI... de Ion Ene Meteleu
Daca te-ntorci,
Sa nu uiti s-aduci dragostea,
Sa ai mare grija de ea,
Sa nu ti-o fure cineva.
Daca te-ntorci,
S-aduci cu tine dorul meu,
Ce ti-l tot trimiteam mereu,
Cand fara tine mi-era greu.
Daca te-ntorci,
Sa-mi aduci gandul inapoi,
Ce-a tot navigat intre noi
Sa ne uneasca pe-amandoi.
Daca te-ntorci,
Am sa te-astept cu-n trandafir,
Sa vii pe-o boare de zefir,
Parfumul tau vreau sa-l inspir.
Daca te-ntorci,
Nu te voi mai lasa sa pleci
Chiar dac-ai vrea sa mai incerci,
O sa ramai a mea pe veci.
Sa nu uiti s-aduci dragostea,
Sa ai mare grija de ea,
Sa nu ti-o fure cineva.
Daca te-ntorci,
S-aduci cu tine dorul meu,
Ce ti-l tot trimiteam mereu,
Cand fara tine mi-era greu.
Daca te-ntorci,
Sa-mi aduci gandul inapoi,
Ce-a tot navigat intre noi
Sa ne uneasca pe-amandoi.
Daca te-ntorci,
Am sa te-astept cu-n trandafir,
Sa vii pe-o boare de zefir,
Parfumul tau vreau sa-l inspir.
Daca te-ntorci,
Nu te voi mai lasa sa pleci
Chiar dac-ai vrea sa mai incerci,
O sa ramai a mea pe veci.
Ne-am întâlnit ... de Ovidiu Oana-pârâu
Motto:
Atât de singur sunt în noapte
Încât mă-ncearcă nemurirea …
***
Ne-am întâlnit singurătate!
Tu, univers de nemişcare
Schimbată în eternitate
De vreun blestem de ursitoare.
Totu-i inert, doar gândul zboară
să reclădească începutul ...
Brumar cu frigul de afară,
privirea ta şi infinitul.
Apoi speranţe, dor, nălucă
a nopţilor insomniace,
doar necuvânt şi dor de ducă
crepuscul cu priviri buimace.
Târziu, Prier naşte speranţă,
O întâlnire cât un fulger
Sărutul scurt, ce cutezanţă!
Un simplu mir pe păru-ţi sânger.
Florar, Cuptor şi-apoi Gustar
Deşert din arşiţă vorace
Şi în natură, şi amar
Născut de gura care tace.
Târziu, iluzia din Răpciune
A-ntrevederii cât o clipă
E preschimbată-n rugăciune
Pe-un fals altar zidit în pripă.
Tot în brumar Solul închide
Ocolul ce-mplineşte anul ...
Alint, îmbrăţişări timide
Şi dăruiri ce sting aleanul.
Nici nu-l mai chem pe mesagerul
Pierdut prin cele şapte spire
Ale-mplinirii de când Cerul
Ma-ncununat cu nemurire.
Revine singur, stors de umblet,
Mă vede aţipit şi tace
Nici nu se miră că un zâmbet
M-a'nseninat ca semn de pace.
El ştie că îngemănată
În univers şi'n nemişcare,
Iubirea nu va fi pătată
De vreun blestem de ursitoare.
lumească şi amară de Dorina Neculce
doamnelor
domnilor am ceva de mărturisit
pentru că nu mai vreau să dau iar vamă morţii
nici zeciuială sorţii pentru că nu mai
cer nici lumilor să mă iubeasc şi
nici luminii nu-i mai cer
să mă orbească
n-aş mai putea să-mi
port în plete dorul
şi-am încheiat un pact
în noapte cu soborul
vreau popi fără sutană
să mă plângă
să nu mai cânte
prin altare
când
oameni străvezii
îşi poatră-n spate
soarta
cea nătângă
îmi port şi eu în creier
o armă ascuţită lucitoare
gândesc nebun
şi fac asfaltul
să tune
sub picioare
şi vreau să merg degrab`la
popa stan păţitul
să-mi zică EL
de ce m-o-fi-apucat
Urâtul...
domnilor am ceva de mărturisit
pentru că nu mai vreau să dau iar vamă morţii
nici zeciuială sorţii pentru că nu mai
cer nici lumilor să mă iubeasc şi
nici luminii nu-i mai cer
să mă orbească
n-aş mai putea să-mi
port în plete dorul
şi-am încheiat un pact
în noapte cu soborul
vreau popi fără sutană
să mă plângă
să nu mai cânte
prin altare
când
oameni străvezii
îşi poatră-n spate
soarta
cea nătângă
îmi port şi eu în creier
o armă ascuţită lucitoare
gândesc nebun
şi fac asfaltul
să tune
sub picioare
şi vreau să merg degrab`la
popa stan păţitul
să-mi zică EL
de ce m-o-fi-apucat
Urâtul...
Fabulă de Elena Valeria Ciura
Cu cioc tocit de-atâta ciripit
Algofil părea, bătând în geamul uşii
Se oglindea, se repezea, se auzea ,
Dar numai el; era-un piţigoi sadea!
Doar pe sine se vedea,
Cam narcisist se arăta
Şi ca să-mi facă-n ciudă, refuza
Felia de pâinică de pe clanţă..
O flutura, de înţeles îmi da
Că-doar oglinda, geamul ,îl interesa.
Şi bătea una-ntr-una în fereastră şi bătea...
Tenace, hotărât să o dărâme
Lumea-i a lui, şi, dacă nu-mi convine,
Să-mi fac o altă uşă, să mă mut,
Lui i-a intrat în cap,că e de frupt!
Ce-ar zice Krîlov, ori Alexandrescu
Ca morală, pentru cei cu uşi
Ori cu ferestre mai tentante?
Ori schimbi uşa, pui şi transperante
Ori piţigoiu îţi va fi stăpân în casă,
(Întreabă-ţi , tu , mândria, cum, te lasă?)
17 martie, 2013
Algofil părea, bătând în geamul uşii
Se oglindea, se repezea, se auzea ,
Dar numai el; era-un piţigoi sadea!
Doar pe sine se vedea,
Cam narcisist se arăta
Şi ca să-mi facă-n ciudă, refuza
Felia de pâinică de pe clanţă..
O flutura, de înţeles îmi da
Că-doar oglinda, geamul ,îl interesa.
Şi bătea una-ntr-una în fereastră şi bătea...
Tenace, hotărât să o dărâme
Lumea-i a lui, şi, dacă nu-mi convine,
Să-mi fac o altă uşă, să mă mut,
Lui i-a intrat în cap,că e de frupt!
Ce-ar zice Krîlov, ori Alexandrescu
Ca morală, pentru cei cu uşi
Ori cu ferestre mai tentante?
Ori schimbi uşa, pui şi transperante
Ori piţigoiu îţi va fi stăpân în casă,
(Întreabă-ţi , tu , mândria, cum, te lasă?)
17 martie, 2013
fără avertizare de Renate Müller
picură lacrimi din altă lume
coboară peste mine...
cortina-i trasă de-o parte
prin geamul deschis
concertul de dimineaţă
îmi tulbură neliniştea
ziua cade din cer
ca o năpastă cleioasă
ce-mi hrăneşte frica
şi-o face să crească
HD 17.03.2013 RM
coboară peste mine...
cortina-i trasă de-o parte
prin geamul deschis
concertul de dimineaţă
îmi tulbură neliniştea
ziua cade din cer
ca o năpastă cleioasă
ce-mi hrăneşte frica
şi-o face să crească
HD 17.03.2013 RM
A ÎNFLORIT LIVADA de Ioana Burghel
A înflorit livada sub sărutări de stele,
În fiecare frunză ţes dorurile mele,
Zefiru-mi poartă paşii prin fir de iarbă nouă,
Şi simt că-i primavară în stropii calzi, de rouă,
Adorm....şi-n vis îmbrăţişez câmpii,
Iar inima mea bate în tril de ciocârlii.
A înflorit livada și-n zbor s-avântă fluturi,
Mă ninge cu petale de vișini și de meri,
Mă risipesc prin ramuri în orișicare mugur,
Și inima îmi vindec de orișice dureri…
Mă scutur de cenușa acestei ierni amare,
Și-n nopți cu lună plină aștept o-mbrățișare…
Aș vrea să vie vâtul prin brazde să mă poarte,
Să fiu eu roua care s-anină-n geana lunii,
Să fiu și mesagerul iubirilor deșarte,
Sau curcubeu ivit din inima furtunii,
Să mă răsfrâng în ape și să mă-ntorn apoi,
Cu verde crud în suflet anume pentru voi!
În fiecare frunză ţes dorurile mele,
Zefiru-mi poartă paşii prin fir de iarbă nouă,
Şi simt că-i primavară în stropii calzi, de rouă,
Adorm....şi-n vis îmbrăţişez câmpii,
Iar inima mea bate în tril de ciocârlii.
A înflorit livada și-n zbor s-avântă fluturi,
Mă ninge cu petale de vișini și de meri,
Mă risipesc prin ramuri în orișicare mugur,
Și inima îmi vindec de orișice dureri…
Mă scutur de cenușa acestei ierni amare,
Și-n nopți cu lună plină aștept o-mbrățișare…
Aș vrea să vie vâtul prin brazde să mă poarte,
Să fiu eu roua care s-anină-n geana lunii,
Să fiu și mesagerul iubirilor deșarte,
Sau curcubeu ivit din inima furtunii,
Să mă răsfrâng în ape și să mă-ntorn apoi,
Cu verde crud în suflet anume pentru voi!
Te rog de Renate Müller
Uitasem aceste cuvinte
voiam să le chem
să ţi le spun
dar n-am putut
şi-am tăcut
poate de ruşine
sau a fost
o altă boală demodată
sau durerea
care m-a cutremurat
când ai plecat
de n-am putut nici măcar
să-ţi şoptesc: ,,Stai!”
voiam să le chem
să ţi le spun
dar n-am putut
şi-am tăcut
poate de ruşine
sau a fost
o altă boală demodată
sau durerea
care m-a cutremurat
când ai plecat
de n-am putut nici măcar
să-ţi şoptesc: ,,Stai!”
Carmen Zaniciuc
mi-ai cules din palme florile ude
stăteai pe o bancă și așteptai ziua
să-mi poți spune cum stelele cad
pe șinele de tramvai
și nimeni nu-și mai pune dorințe
stăteai pe o bancă și așteptai ziua
să-mi poți spune cum stelele cad
pe șinele de tramvai
și nimeni nu-și mai pune dorințe
încredere de Bogdan Dumbraveanu
semne uitate, o primăvară
ne așteptăm la orice
dar ne surprind întotdeauna
primii muguri
câteva secunde și mai puțin
înseamnă pragul
dintre realitatea vizibilă
și amintirea întotdeauna tăioasă
ca o spadă a
zâmbetului de adio
ce las în tine
e mai important, până la lacrimi
decât ceea ce îmi rămâne
niciun timp nu se întoarce
niciun ban, nici toți banii
nu cumpără visul
din care ne plămadim zilele
câte vor mai fi
ne așteptăm la orice
dar ne surprind întotdeauna
primii muguri
câteva secunde și mai puțin
înseamnă pragul
dintre realitatea vizibilă
și amintirea întotdeauna tăioasă
ca o spadă a
zâmbetului de adio
ce las în tine
e mai important, până la lacrimi
decât ceea ce îmi rămâne
niciun timp nu se întoarce
niciun ban, nici toți banii
nu cumpără visul
din care ne plămadim zilele
câte vor mai fi
Primăvară de Ovidiu Oana-pârâu
Plămânul pământesc respiră-n pace,
Eliberat de alba apăsare.
Îşi duse iarna albele cojoace,
Spre alte zări din lumea asta mare.
Aburi firavi se-nalţă către zare,
Semn că-s urnite sevele şi-asudă
Seminţele ascunse în covoare
Şi cresc, pentru ţărani să fie trudă.
Doar vânturile-adie grijulii,
Să nu doboare florile din ramuri,
Ţesute ca baticuri colilii
Şi mişcă-ncet perdelele la geamuri.
Decorul verde-ncepe să-l brodeze,
Natura zăpăcind-o de culoare,
Chemând albine harnice s-aşeze
Polenuri felurite peste floare.
Ăst timp, în crânguri, mii de zburătoare,
Armonizează cânt de regăsire,
Omagiu la frumoasa sărbătoare,
Adus pentru a vieţii primenire.
duminică, 17 martie 2013
de ce-aş doini? de Leonid Iacob
Trecut-au peste trunchiul meu
şi primăveri şi toamne reci
iar iernile-au bătut mereu
şi verile mi-au fost prea seci,
Am strâns în mine vechi poveri
iar ramul trist atârn-acum,
că azi îmi e la fel ca ieri
şi-s tot la margine de drum
Mai trece câte-un călător,
adastă-n umbra mea şi pleacă,
iar eu rămân cu-acelaşi dor
prea trist în lumea-mi prea săracă.
De ce-aş doini, când al meu cânt
e doar suspin pe-o vioară?
Cui să spun vorbe de alint
când iarna rece mă doboară?
Nu sunt de Veronica Simona Mereuta
şi, totuşi,paşilor mei le sunt dragi urmele
nu mă uita îmi scrie steaua din frunte
sau ce-o fi ea
snoavă sau balada şoaptei înflorite de mugur
măria sa viaţa mă ridică după fiecare trântă
iubesc iubirea
urăsc uitarea atât cât mă lasă minunea de cer
albastru şi celelalte culori
ale ochilor prin care văd inimi
bat suflete clopote la porţi de necuprins
VeSMe
nu mă uita îmi scrie steaua din frunte
sau ce-o fi ea
snoavă sau balada şoaptei înflorite de mugur
măria sa viaţa mă ridică după fiecare trântă
iubesc iubirea
urăsc uitarea atât cât mă lasă minunea de cer
albastru şi celelalte culori
ale ochilor prin care văd inimi
bat suflete clopote la porţi de necuprins
VeSMe
Am să port un vis de Veronica Simona Mereuta
până ce-au să strepezească dinţii cuvinte
de negăsit în dicţionar
înţeles ştiut doar de mine
pot aşeza căpătâi lucrurilor simple
nu ştiu cât e adevăr sau păcat
în lumea aceasta fără oca
dorurile se scriu pe frunze
aroma o are vinul
iar vechimea
n-a fost scrisă încă
VeSMe
de negăsit în dicţionar
înţeles ştiut doar de mine
pot aşeza căpătâi lucrurilor simple
nu ştiu cât e adevăr sau păcat
în lumea aceasta fără oca
dorurile se scriu pe frunze
aroma o are vinul
iar vechimea
n-a fost scrisă încă
VeSMe
UN ȚINUT NUMAI AL MEU… de Ioana Burghel
…și
voi avea cândva
un ținut
(numai al meu)
în care ploile
fără a mai alege
timpul în care să cadă
vor purifica sufletul
de toate resturile
într-un ultim efort
de îndepărtare a lutului
conservând
amintirea ființei
care am fost
în stropi
potolind setea de viață
a altor păsări…
În urme
dintr-un cânt
se va naște
voi avea cândva
un ținut
(numai al meu)
în care ploile
fără a mai alege
timpul în care să cadă
vor purifica sufletul
de toate resturile
într-un ultim efort
de îndepărtare a lutului
conservând
amintirea ființei
care am fost
în stropi
potolind setea de viață
a altor păsări…
În urme
dintr-un cânt
se va naște
sâmbătă, 16 martie 2013
Încredinţare de Boris Ioachim
Încredinţat, mai mult ca niciodată,
Că primăvara-n taină va veni,
Sub chip de rouă limpede, curată –
Cuvânt, încerc, iubito, a-ţi rosti...
Cuvânt senin, de dragoste de tine –
Nu vorbe mari, sucite într-adins...
Iubirea mea, te simt adânc, în mine –
Ştiu: pe furiş, hoţeşte, te-ai prelins!
Te port în mine-n ceasuri de tristeţe,
Te port în mine când zâmbesc, ghiduş...
Şi-n ochi te port – senină frumuseţe –
Lumină, ce sclipeşte jucăuş.
Te port în mine, dulcea mea povară,
Ca pe-un poem ce cântă neîncetat,
Din zori de zi până-n cernită seară,
Poem nescris – de dor şi de oftat.
Îmi curgi prin vene ca un murmur dulce –
Dar , mai ades, ca un şuvoi de foc
Ce nu îmi lasă trupul să se culce
Ci–l tot îmbie la năvalnic joc!
Tu ştii că firea mea e cam posacă –
M-au nins, ca ierni, iluzii şi tristeţi –
Dar sufletul meu, plin de promoroacă,
Îl înfierbânţi şi, tandru, îl înveţi
Că viaţa poate fi oricând frumoasă
Şi că trecutul poate fi uitat –
Sau, lesne, poate face bună-casă
Cu un prezent în dragoste scăldat.
...Încredinţat, mai mult ca niciodată,
Că primăvară-mi eşti – orice va fi –
Vreau doar să-ţi spun, zglobie, dulce fată,
C-am reînvăţat ce-nseamnă: A IUBI...
Că primăvara-n taină va veni,
Sub chip de rouă limpede, curată –
Cuvânt, încerc, iubito, a-ţi rosti...
Cuvânt senin, de dragoste de tine –
Nu vorbe mari, sucite într-adins...
Iubirea mea, te simt adânc, în mine –
Ştiu: pe furiş, hoţeşte, te-ai prelins!
Te port în mine-n ceasuri de tristeţe,
Te port în mine când zâmbesc, ghiduş...
Şi-n ochi te port – senină frumuseţe –
Lumină, ce sclipeşte jucăuş.
Te port în mine, dulcea mea povară,
Ca pe-un poem ce cântă neîncetat,
Din zori de zi până-n cernită seară,
Poem nescris – de dor şi de oftat.
Îmi curgi prin vene ca un murmur dulce –
Dar , mai ades, ca un şuvoi de foc
Ce nu îmi lasă trupul să se culce
Ci–l tot îmbie la năvalnic joc!
Tu ştii că firea mea e cam posacă –
M-au nins, ca ierni, iluzii şi tristeţi –
Dar sufletul meu, plin de promoroacă,
Îl înfierbânţi şi, tandru, îl înveţi
Că viaţa poate fi oricând frumoasă
Şi că trecutul poate fi uitat –
Sau, lesne, poate face bună-casă
Cu un prezent în dragoste scăldat.
...Încredinţat, mai mult ca niciodată,
Că primăvară-mi eşti – orice va fi –
Vreau doar să-ţi spun, zglobie, dulce fată,
C-am reînvăţat ce-nseamnă: A IUBI...
Mireasă-n fiecare noapte de Ovidiu Oana-pârâu
Privirea mi se ţese în voal de gând fugar
Şi-nvăluie făptura-ţi sculptată pe altar,
Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori
Rămân în ceruri îngeri, neputincioşii martori.
Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă,
Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă.
Când se îngână zorii, strivit în aşternut,
Te mai peţesc odată cu ultimul sărut.
Cu tine-ncepe primavara… de Lacramioara Lacrima
Cu tine-ncepe primavara
Cu flori si razele de soare
Cu prima frunza inverzita
Si ramura inmugurita…
Cu pasarelele cantand
Cu apele ce-ntr-una curg
Prima iubire ce am s-o pastrez
Caci, doar cu tine eu visez,
Ramai, mereu, tu vei ramane,
Cel mai iubit in a mea lume
O mangaiere-n al meu suflet
Un sentiment tesut in cantec
Ce-ajuta inima-mi sa bata
In ritm, dorului ce il poarta,
Spre o gradina ce-nfloreste
Ce-i mai frumos acolo se gaseste.
Iubirea defineste primavara
Cu versuri scrise-ntr-o scrisoare
In murmur pur de ghiocei
Rime legate printre clopotei
Covor de ganduri asternute
Iubitul meu sa mi-l sarute
Sa simte asa intaia oara
Cu el incepe primavara…
Ploaia mai rar va picura
Iarba molcom se v-agita
E atat de cruda si plapanda
Iar vremea este mult mai blanda
In seara greier va veni
Vom auzi placut tot…cri, cri, cri,
In ochi de stea va rasari
Chemarea mea din nopti tarzii
Cand zori de zi se vor ivi
La rasarit eu voi privi
Imi va zambi privirea ta
Esti primavara mea…
Ce a-nceput cu o lumina
Conturul vantului ce-aduna
O taina ascunsa-n fericire
Clipe superbe-n implinire
Albastru este cer…senin
Umbre de nori s-au dus, nu vin,
Jos pe pamant e un taram
In dragoste sa il pasim
O muzica se aude-n zare
Cu tine-ncepe primavara
Va continua…imbatator…
Parfum, culoare..te ador…
Cu flori si razele de soare
Cu prima frunza inverzita
Si ramura inmugurita…
Cu pasarelele cantand
Cu apele ce-ntr-una curg
Prima iubire ce am s-o pastrez
Caci, doar cu tine eu visez,
Ramai, mereu, tu vei ramane,
Cel mai iubit in a mea lume
O mangaiere-n al meu suflet
Un sentiment tesut in cantec
Ce-ajuta inima-mi sa bata
In ritm, dorului ce il poarta,
Spre o gradina ce-nfloreste
Ce-i mai frumos acolo se gaseste.
Iubirea defineste primavara
Cu versuri scrise-ntr-o scrisoare
In murmur pur de ghiocei
Rime legate printre clopotei
Covor de ganduri asternute
Iubitul meu sa mi-l sarute
Sa simte asa intaia oara
Cu el incepe primavara…
Ploaia mai rar va picura
Iarba molcom se v-agita
E atat de cruda si plapanda
Iar vremea este mult mai blanda
In seara greier va veni
Vom auzi placut tot…cri, cri, cri,
In ochi de stea va rasari
Chemarea mea din nopti tarzii
Cand zori de zi se vor ivi
La rasarit eu voi privi
Imi va zambi privirea ta
Esti primavara mea…
Ce a-nceput cu o lumina
Conturul vantului ce-aduna
O taina ascunsa-n fericire
Clipe superbe-n implinire
Albastru este cer…senin
Umbre de nori s-au dus, nu vin,
Jos pe pamant e un taram
In dragoste sa il pasim
O muzica se aude-n zare
Cu tine-ncepe primavara
Va continua…imbatator…
Parfum, culoare..te ador…
Şi rai, şi iad de Ene Adrian Daniel
În faţa unui şemineu
Ascult cum bate vântul,
Din flăcări s-a născut mereu
Iubirea şi cuvântul.
De lângă măr, ades priveam
Cum stelele lucesc,
Ca doua flăcări ne iubeam
În raiul pământesc.
Adam şi Eva noi eram
În taine nepătrunse,
Intram golaşi, ne închinam
Gustând plăceri ascunse.
Cu amintiri mă încălzesc
De dorul tău aprinse,
Trăiesc iubind, iubind sfârşesc
Bătrân cu tâmple ninse.
Lacrimi fierbinţi mă năpădesc,
Iubirea le usucă,
Şi rai, şi iad se contopesc,
Apari ca o nălucă.
Cu gingăşie te privesc,
La fel ca altădată,
Scântei din ochii tăi pornesc,
Mă arzi nevinovată.
Luceşte chipul tău scăldat
De vâlvătăi nebune,
Amorul nostru s-a iscat
Cândva, dintr-un tăciune.
Din trup văpăile se-aprind,
Cumplit mă dogoresc,
Conturul vreau să ţi-l cuprind,
Durerea să-mi topesc.
În candelă destin am pus,
Ca focul viaţa trece,
Lumină eşti acolo sus,
Şi în odaia rece.
Te stinge vântul, bate lin,
Un înger stă la uşă,
La şemineu în braţe ţin
O urnă cu cenuşă
Ascult cum bate vântul,
Din flăcări s-a născut mereu
Iubirea şi cuvântul.
De lângă măr, ades priveam
Cum stelele lucesc,
Ca doua flăcări ne iubeam
În raiul pământesc.
Adam şi Eva noi eram
În taine nepătrunse,
Intram golaşi, ne închinam
Gustând plăceri ascunse.
Cu amintiri mă încălzesc
De dorul tău aprinse,
Trăiesc iubind, iubind sfârşesc
Bătrân cu tâmple ninse.
Lacrimi fierbinţi mă năpădesc,
Iubirea le usucă,
Şi rai, şi iad se contopesc,
Apari ca o nălucă.
Cu gingăşie te privesc,
La fel ca altădată,
Scântei din ochii tăi pornesc,
Mă arzi nevinovată.
Luceşte chipul tău scăldat
De vâlvătăi nebune,
Amorul nostru s-a iscat
Cândva, dintr-un tăciune.
Din trup văpăile se-aprind,
Cumplit mă dogoresc,
Conturul vreau să ţi-l cuprind,
Durerea să-mi topesc.
În candelă destin am pus,
Ca focul viaţa trece,
Lumină eşti acolo sus,
Şi în odaia rece.
Te stinge vântul, bate lin,
Un înger stă la uşă,
La şemineu în braţe ţin
O urnă cu cenuşă
Poezie, poezie… de Lacramioara Lacrima
Poezie, sora mea
Tu imi esti alaturea
In versuri create-n rime
Eu redau ce simt in mine
Si te scriu cand imi e greu
Tot ce e-n sufletul meu
Printre lacrimi si visare
Te concep si am rabdare
Sa te astern pe o hartie
Liniste redandu-mi mie
Si te scriu la bucurie
Prin clipe de veselie.
Ca sosesti din inimioara
Printre ganduri care zboara
Ele pleaca spre iubire
Si te cauta pe tine,
Sa-ti exprime ce simt eu
Ca te voi iubi mereu
Poezia vrea sa-ti spuna
Despre dorul meu intr-una
Rimele sunt asezate
Ca sa sune ne-ntrebate
Dragostea ce ti-e trimisa
Intr-o poezie scrisa…
Poezie, poezie…
Plina de emotie
Frumusete in cuvinte
Catifeaua ce nu minte
Intr-o umbra sau lumina
De comunicare fina…
Esenta de trandafir
Cu petale si cu spini
Ce creste intr-o gradina
In imagini foarte fine
Taine in sinceritate
Culese in viata toata…
Poezie, poezie,
Esti imaginatie
Hrana mea pentru iubire
Mers launtric in gandire
Ca o muzica divina
Caci te port fara de vina,
Te aud si te urmez
Inchid ochii si visez
Steaua pare diamant
Ce luceste in neant
Luna-i aur langa ea
Iar tu esti dragostea mea…
Tu imi esti alaturea
In versuri create-n rime
Eu redau ce simt in mine
Si te scriu cand imi e greu
Tot ce e-n sufletul meu
Printre lacrimi si visare
Te concep si am rabdare
Sa te astern pe o hartie
Liniste redandu-mi mie
Si te scriu la bucurie
Prin clipe de veselie.
Ca sosesti din inimioara
Printre ganduri care zboara
Ele pleaca spre iubire
Si te cauta pe tine,
Sa-ti exprime ce simt eu
Ca te voi iubi mereu
Poezia vrea sa-ti spuna
Despre dorul meu intr-una
Rimele sunt asezate
Ca sa sune ne-ntrebate
Dragostea ce ti-e trimisa
Intr-o poezie scrisa…
Poezie, poezie…
Plina de emotie
Frumusete in cuvinte
Catifeaua ce nu minte
Intr-o umbra sau lumina
De comunicare fina…
Esenta de trandafir
Cu petale si cu spini
Ce creste intr-o gradina
In imagini foarte fine
Taine in sinceritate
Culese in viata toata…
Poezie, poezie,
Esti imaginatie
Hrana mea pentru iubire
Mers launtric in gandire
Ca o muzica divina
Caci te port fara de vina,
Te aud si te urmez
Inchid ochii si visez
Steaua pare diamant
Ce luceste in neant
Luna-i aur langa ea
Iar tu esti dragostea mea…
RONDEL DE DIMINEATA de Ion Ene Meteleu
Dimineata inca e racoare,
Norii si-au facut in cer salas,
Stau ca o umbrela peste soare,
Primavara-si cauta fagas.
Dinspre deal coboara lin,o boare,
Mangaindu-ti chipul tau gingas
Dar e dimineata si-i racoare,
Norii si-au facut in cer salas.
Abia spre amiaza,cald apare,
Soarele din norul urias,
Aruncand sageti din floare-n floare,
Ca un veritabil amoras.
Insa dimineata-i tot racoare.
Norii si-au facut in cer salas,
Stau ca o umbrela peste soare,
Primavara-si cauta fagas.
Dinspre deal coboara lin,o boare,
Mangaindu-ti chipul tau gingas
Dar e dimineata si-i racoare,
Norii si-au facut in cer salas.
Abia spre amiaza,cald apare,
Soarele din norul urias,
Aruncand sageti din floare-n floare,
Ca un veritabil amoras.
Insa dimineata-i tot racoare.
Soartă de Costel Suditu
De-o să citiţi
Să vă gândiţi:
Vorbesc de cei care-s „cuminţi”;
Pentru acei care ţin cură
Doar cu „alcool şi băutură”,
Şi pentru doamnele ce-n viaţă,
S-au încurcat cu-aşa paiaţă.
Sunteţi femei barbare!
V-aţi moftangit cu rost,
Să nu mai fiţi la post;
Să faceţi, nu mai ştiţi, mâncare!
Că bietul om, bărbatul, (soţul),
Plecat de când nici zorii n-au mijit,
Găseşte, obosit sărmanul, şorţul,
Când se întoarce nene, obosit;
Ce-i drept e drept: şi Domnul ştie
Ce mult munceşte omu-n berărie,
Şi cât de mult, cu sticla se speteşte,
Turnând în el alcoolul ca apa într-un peşte;
Iar voi, nepăsătoare şi cu fumuri
Mereu îl daţi afară şi pe drumuri!
Nu ştiţi s-apreciaţi cât se omoară
Să vin-aşa cum e la soţioară!
A învăţat să nici nu se mai mire
Şi a uitat cum îl pupai ca mire;
S-a descotorosit de obiceiul antic
De a munci, că se simţea fanatic,
Şi voi, n-apreciaţi şi nu vedeţi subtilul:
E un bărbat sadea, dar plânge-n el copilul!
Că plânge-n el, copilul,
Să-l mângâiaţi, şi voi,
Să-l întrebaţi de griji şi de nevoi,
Să-i apăsaţi cu palmele pe carne…
S-o fi lovit în muchii de budane!
Şi încercaţi cu întrebări suave
Să-i mai aflaţi nevoile firave
Când peste palmele muncite cu pahare
Îşi lasă fruntea grea, atârnătoare;
Vă ţineţi ocupate mai tot timpul,
Vă-mbrobodiţi aiurea cu muncitul!
Mai staţi şi voi o clipă, parcă nu-i
Şi el motiv să puneţi sorţu-n cui!
Ce tot atât sulemeneală, fugă?
Voi nu vedeţi decât a voastră trudă!
Priviţi-l cum se clatină, abia
De poate să se-ntoarc-acas-aşa!
Măcar, nu vă e milă
De el, că munca voastră nu-i provoacă silă
Şi vă suportă?!... toate-l lasă rece,
Ca şi dorinţa voastră – când el e-atât de bun,
Să-şi ducă umbra-n lume, şi să plece;
Dar ce vă pasă vouă,
Vă stau în suflet stele şi cer şi lună nouă!
Nerecunoscătoare, vă tot plimbaţi prin parcuri
Aşa, pustii, de rele ce sunteţi, şi pe lacuri;
Vă place printre fluturi şi păsări, şi-ntre flori
Fără să vă gândiţi la cum îl trec fiori
Şi cât de greu îi este şi de greaţă
Că ziua-şi începuse ca sorb, de dimineaţă;
Nu, nu doamnelor, să ştiţi
Că voi habar n-aveţi cum să iubiţi!
Vă tot jenaţi la nunţi cu ei, că zvântă
Pe rând, pahare, sticle şi-apoi turtă,
Nu-i ajutaţi şi voi să se întoarcă
Măcar până la poartă!
Nu vă e jenă nici măcar un pic,
Că-l neglijaţi pe om pentru nimic?
Nu ştiţi ce-i aia căsnicie!
Cât se munceşte el pentr-o simbrie!
Chiar de-i c-o lună dată, înainte…
Tu, strângi din buză şi din dinte
Şi plângi… de parcă plânsul tău
Ar naşte binele din rău!
Te pune doamnă şi speteşte
De vrei să-l ţii pe om regeşte,
Nu te mai plânge, că sunt toate
Aşa cum tu le vrei aflate;
Ce crezi, că el s-ar încurca
Dac-ar simţi că n-ar putea?...
Nu, n-aveţi inimă în voi!
Nu vă daţi seama de nevoi
Când o minune de bărbat
De vreo trei sticle-nflăcărat,
Cu ştremeleagul fluturând în vânt
Învârtoşat, măi nene, şi flămând,
Abi-ajungându-i latul de uliţă
Venind şi pregătit şi cu dorinţă!
Iar voi, voi, voi nu băgaţi de seamă
Acel moment! O!... nu, nici nu vedeţi!...
Purtaţi pe umeri, ce mai epoleţi!
Cum să nu ieşi în poartă, şi gătită
Să nu ţi-l pupi când vezi că eşti iubită?!
V-aţi carierizat,
Nu vă mai prinde omul la miezat!
Sărmanul, inocentul, şi bietul de bărbat…
S-a apucat de băutură şi fumat;
De frica apei, stă un nespălat;
De sfaturile scrise-nspăimântat;
E ţapul fără coarne…
Nici că vă pasă vouă, sunteţi doamne!
Să vă gândiţi:
Vorbesc de cei care-s „cuminţi”;
Pentru acei care ţin cură
Doar cu „alcool şi băutură”,
Şi pentru doamnele ce-n viaţă,
S-au încurcat cu-aşa paiaţă.
Sunteţi femei barbare!
V-aţi moftangit cu rost,
Să nu mai fiţi la post;
Să faceţi, nu mai ştiţi, mâncare!
Că bietul om, bărbatul, (soţul),
Plecat de când nici zorii n-au mijit,
Găseşte, obosit sărmanul, şorţul,
Când se întoarce nene, obosit;
Ce-i drept e drept: şi Domnul ştie
Ce mult munceşte omu-n berărie,
Şi cât de mult, cu sticla se speteşte,
Turnând în el alcoolul ca apa într-un peşte;
Iar voi, nepăsătoare şi cu fumuri
Mereu îl daţi afară şi pe drumuri!
Nu ştiţi s-apreciaţi cât se omoară
Să vin-aşa cum e la soţioară!
A învăţat să nici nu se mai mire
Şi a uitat cum îl pupai ca mire;
S-a descotorosit de obiceiul antic
De a munci, că se simţea fanatic,
Şi voi, n-apreciaţi şi nu vedeţi subtilul:
E un bărbat sadea, dar plânge-n el copilul!
Că plânge-n el, copilul,
Să-l mângâiaţi, şi voi,
Să-l întrebaţi de griji şi de nevoi,
Să-i apăsaţi cu palmele pe carne…
S-o fi lovit în muchii de budane!
Şi încercaţi cu întrebări suave
Să-i mai aflaţi nevoile firave
Când peste palmele muncite cu pahare
Îşi lasă fruntea grea, atârnătoare;
Vă ţineţi ocupate mai tot timpul,
Vă-mbrobodiţi aiurea cu muncitul!
Mai staţi şi voi o clipă, parcă nu-i
Şi el motiv să puneţi sorţu-n cui!
Ce tot atât sulemeneală, fugă?
Voi nu vedeţi decât a voastră trudă!
Priviţi-l cum se clatină, abia
De poate să se-ntoarc-acas-aşa!
Măcar, nu vă e milă
De el, că munca voastră nu-i provoacă silă
Şi vă suportă?!... toate-l lasă rece,
Ca şi dorinţa voastră – când el e-atât de bun,
Să-şi ducă umbra-n lume, şi să plece;
Dar ce vă pasă vouă,
Vă stau în suflet stele şi cer şi lună nouă!
Nerecunoscătoare, vă tot plimbaţi prin parcuri
Aşa, pustii, de rele ce sunteţi, şi pe lacuri;
Vă place printre fluturi şi păsări, şi-ntre flori
Fără să vă gândiţi la cum îl trec fiori
Şi cât de greu îi este şi de greaţă
Că ziua-şi începuse ca sorb, de dimineaţă;
Nu, nu doamnelor, să ştiţi
Că voi habar n-aveţi cum să iubiţi!
Vă tot jenaţi la nunţi cu ei, că zvântă
Pe rând, pahare, sticle şi-apoi turtă,
Nu-i ajutaţi şi voi să se întoarcă
Măcar până la poartă!
Nu vă e jenă nici măcar un pic,
Că-l neglijaţi pe om pentru nimic?
Nu ştiţi ce-i aia căsnicie!
Cât se munceşte el pentr-o simbrie!
Chiar de-i c-o lună dată, înainte…
Tu, strângi din buză şi din dinte
Şi plângi… de parcă plânsul tău
Ar naşte binele din rău!
Te pune doamnă şi speteşte
De vrei să-l ţii pe om regeşte,
Nu te mai plânge, că sunt toate
Aşa cum tu le vrei aflate;
Ce crezi, că el s-ar încurca
Dac-ar simţi că n-ar putea?...
Nu, n-aveţi inimă în voi!
Nu vă daţi seama de nevoi
Când o minune de bărbat
De vreo trei sticle-nflăcărat,
Cu ştremeleagul fluturând în vânt
Învârtoşat, măi nene, şi flămând,
Abi-ajungându-i latul de uliţă
Venind şi pregătit şi cu dorinţă!
Iar voi, voi, voi nu băgaţi de seamă
Acel moment! O!... nu, nici nu vedeţi!...
Purtaţi pe umeri, ce mai epoleţi!
Cum să nu ieşi în poartă, şi gătită
Să nu ţi-l pupi când vezi că eşti iubită?!
V-aţi carierizat,
Nu vă mai prinde omul la miezat!
Sărmanul, inocentul, şi bietul de bărbat…
S-a apucat de băutură şi fumat;
De frica apei, stă un nespălat;
De sfaturile scrise-nspăimântat;
E ţapul fără coarne…
Nici că vă pasă vouă, sunteţi doamne!
Milion de lacrimi… de Radu Adrian Gelu
Milion de lacrimi una câte una
preling obrazul din cerul cel gri,
cristale vii, diamante cât aluna,
picur clar chiar de-s norii negri…
Tăcut izvor a milion de lacrimi,
cascadă caută a umple oceanul
viu, unde în derivă plutesc inimi
spre morgane. Off vicleanul…
Uneori, lacrimi false udă rimelul
şi plimbând pe obraz minciuna,
cu iubirea naivă joacă alunelul,
lacrimă adevăr nefiind niciuna…
Milion de lacrimi tot o fericire,
aduc atunci plutirea-n morgană
cu şoapte, jurăminte de iubire
o inimă-n capcană de curtezană…
15.03.2013
preling obrazul din cerul cel gri,
cristale vii, diamante cât aluna,
picur clar chiar de-s norii negri…
Tăcut izvor a milion de lacrimi,
cascadă caută a umple oceanul
viu, unde în derivă plutesc inimi
spre morgane. Off vicleanul…
Uneori, lacrimi false udă rimelul
şi plimbând pe obraz minciuna,
cu iubirea naivă joacă alunelul,
lacrimă adevăr nefiind niciuna…
Milion de lacrimi tot o fericire,
aduc atunci plutirea-n morgană
cu şoapte, jurăminte de iubire
o inimă-n capcană de curtezană…
15.03.2013
IMBRATISARE de Ion Ene Meteleu
Parul tau imi curge peste umeri,
Cand in brate tandru te ridic,
Rasfatata pasii mi-i inumeri,
Si ma rogi sa te mai strang un pic.
Nu te las jos,nu vreau sa te superi
Alintarea nu vreau sa ti-o stric,
Parul tau imi cade peste umeri,
Cand in brate tandru te ridic.
Nu vreau sa te fac din nou sa suferi,
Nu te-as mai rani pentru nimic
Am sa te plimb pe lacul cu nuferi
Si-n desis vreau sa-mi dai un pupic.
Parul tau imi curge peste umeri.
Cand in brate tandru te ridic,
Rasfatata pasii mi-i inumeri,
Si ma rogi sa te mai strang un pic.
Nu te las jos,nu vreau sa te superi
Alintarea nu vreau sa ti-o stric,
Parul tau imi cade peste umeri,
Cand in brate tandru te ridic.
Nu vreau sa te fac din nou sa suferi,
Nu te-as mai rani pentru nimic
Am sa te plimb pe lacul cu nuferi
Si-n desis vreau sa-mi dai un pupic.
Parul tau imi curge peste umeri.
CHEMARE (Rondel) de Ion Ene Meteleu
Hai,iubito iar in lunca verde,
Unde ne jucam ca doi copii,
Vantu-n parul tau sa se dezmierde,
Si s-ascultam tril de ciocarlii.
Jos prin iarba deasa ne vom pierde,
Si din flori vom face jucarii,
Vino iar iubito-n lunca verde,
Sa ne alergam ca doi copii.
Un ungher in suflet tot mai crede
Ca indragostiti din nou vom fi,
Caci pe chipul tau se intrevede
Un suras strengar,zi dupa zi.
Hai,iubito, iar in lunca verde !
Unde ne jucam ca doi copii,
Vantu-n parul tau sa se dezmierde,
Si s-ascultam tril de ciocarlii.
Jos prin iarba deasa ne vom pierde,
Si din flori vom face jucarii,
Vino iar iubito-n lunca verde,
Sa ne alergam ca doi copii.
Un ungher in suflet tot mai crede
Ca indragostiti din nou vom fi,
Caci pe chipul tau se intrevede
Un suras strengar,zi dupa zi.
Hai,iubito, iar in lunca verde !
Lacrimă m-ai iubit... de Radu Adrian Gelu
Căpruie lacrimă știi... te-am iubit,
acum iartă dacă și tu m-ai iubit,
chiar de vei picura dorul neostoit,
speranței a duce finitul în infinit...
Iubire, un sărut mai poate fi sortit,
ca alint zâmbetului în lacrimă boltit,
și îmbătat de apa vieți-ți în clipocit,
să port lacrima amurgului cărunțit...
Ridicat-am templu în gândul însorit,
arcadă peste a lacrimilor izvor vestit,
ofrandă inima a-ți aduce fiind ispitit,
pe altarul sfânt ca veșnic îndrăgostit...
Lacrima de iubire la durere are apetit,
iar ruga mută nicicând ea n-a amuțit,
nici când soarta în speranță e un cuțit,
de lacrimă dorul nu poate fi despărțit...
15.03.2013
acum iartă dacă și tu m-ai iubit,
chiar de vei picura dorul neostoit,
speranței a duce finitul în infinit...
Iubire, un sărut mai poate fi sortit,
ca alint zâmbetului în lacrimă boltit,
și îmbătat de apa vieți-ți în clipocit,
să port lacrima amurgului cărunțit...
Ridicat-am templu în gândul însorit,
arcadă peste a lacrimilor izvor vestit,
ofrandă inima a-ți aduce fiind ispitit,
pe altarul sfânt ca veșnic îndrăgostit...
Lacrima de iubire la durere are apetit,
iar ruga mută nicicând ea n-a amuțit,
nici când soarta în speranță e un cuțit,
de lacrimă dorul nu poate fi despărțit...
15.03.2013
în ore-ntunecate de Renate Müller
zburd în aşteptarea ta
sunt ramura deplină
pe care te poţi aşeza
când te vei întoarce
fără tine mi-e greu
îţi dăruiesc florile
nopţilor culese
de pe câmpiile lunii
făptură de sticlă
când moartă când vie:
închid acum pleoapele
iluziilor deşarte
sunt ramura deplină
pe care te poţi aşeza
când te vei întoarce
fără tine mi-e greu
îţi dăruiesc florile
nopţilor culese
de pe câmpiile lunii
făptură de sticlă
când moartă când vie:
închid acum pleoapele
iluziilor deşarte
Timid se înalţă lăstarul de Ovidiu Oana-pârâu
Timid se înalţă lăstarul
Pe lângă cumplitul troian,
El trece spre ceruri hotarul,
Pornit din adâncuri, mai an.
Încet îşi întoarce privirea,
Văzând doar omături în zare,
În muguri îşi mută uimirea
Sclipirii din albul cel mare.
O rază de sus îl veghează
Prinzându-l în calda-i lumină.
Ăst timp, norii negri se-aşează,
Să tulbure bolta senină.
Lui soarele cald îi zâmbeşte
Şi-i spune: - Fii tare copile !
El neguri apoi risipeşte,
Gonindu-le-n zare umile.
- V-ajunge ! Pe-a cerului faţă,
O iarnă aţi stat, însă azi
E vreme de nouă viaţă !
Şi năruie neaua din brazi.
Zăpada căzută-l înclină
Şi-l face să geamă amar,
Dar vânturi îl fac să-şi revină
Plăpândul lăstar de stejar.
Cu-a soarelui daruri pe faţă,
Desface o pată de verde,
Văzând prin lumini ca prin ceaţă,
Omătu-n pământ cum se pierde.
Şi-nalţă omagiu spre astru
Frunziş împletind înmiit.
- Copac mă înalţ spre albastru,
Puternic, prin ani împlinit.
RESTURI DE CLIPĂ… de Ioana Burghel
Dumnezeu
fărâmă norii în palme..
Dintr-un colț
îngerii
aruncă pietre..
S-au răzvrătit
demonii împotriva pământului
și fulgere ard
sânii fecioarelor…
Aș cumpăra o clipă de eternitate…
Dar cu ce drept?
cine sunt eu?
n-am sângerat în urma cuielor…
Port doar
o singură Cruce…
E inegal războiul dintre
Întuneric și
Lumină
dar clipele
nu se vând ca la bazar…
Cerul se despică…
Îngeri și Demoni
adună resturi de vieți…
Dumnezeu
fărâmă norii
cu palmele…
fărâmă norii în palme..
Dintr-un colț
îngerii
aruncă pietre..
S-au răzvrătit
demonii împotriva pământului
și fulgere ard
sânii fecioarelor…
Aș cumpăra o clipă de eternitate…
Dar cu ce drept?
cine sunt eu?
n-am sângerat în urma cuielor…
Port doar
o singură Cruce…
E inegal războiul dintre
Întuneric și
Lumină
dar clipele
nu se vând ca la bazar…
Cerul se despică…
Îngeri și Demoni
adună resturi de vieți…
Dumnezeu
fărâmă norii
cu palmele…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)