încredere de Bogdan Dumbraveanu

semne uitate, o primăvară
ne așteptăm la orice 
dar ne surprind întotdeauna 
primii muguri

câteva secunde și mai puțin
înseamnă pragul
dintre realitatea vizibilă
și amintirea întotdeauna tăioasă
ca o spadă a
zâmbetului de adio

ce las în tine
e mai important, până la lacrimi
decât ceea ce îmi rămâne

niciun timp nu se întoarce
niciun ban, nici toți banii
nu cumpără visul
din care ne plămadim zilele

câte vor mai fi

Primăvară de Ovidiu Oana-pârâu

Plămânul pământesc respiră-n pace,

Eliberat de alba apăsare.

Îşi duse iarna albele cojoace,

Spre alte zări din lumea asta mare.

Aburi firavi se-nalţă către zare,

Semn că-s urnite sevele şi-asudă

Seminţele ascunse în covoare

Şi cresc, pentru ţărani să fie trudă.

Doar vânturile-adie grijulii,

Să nu doboare florile din ramuri,

Ţesute ca baticuri colilii

Şi mişcă-ncet perdelele la geamuri.

Decorul verde-ncepe să-l brodeze,

Natura zăpăcind-o de culoare,

Chemând albine harnice s-aşeze

Polenuri felurite peste floare.

Ăst timp, în crânguri, mii de zburătoare,

Armonizează cânt de regăsire,

Omagiu la frumoasa sărbătoare,

Adus pentru a vieţii primenire.

de ce-aş doini? de Leonid Iacob

Trecut-au peste trunchiul meu  

şi primăveri şi toamne reci  

iar iernile-au bătut mereu  

şi verile mi-au fost prea seci,  

Am strâns în mine vechi poveri  

iar ramul trist atârn-acum,  

că azi îmi e la fel ca ieri  

şi-s tot la margine de drum  

Mai trece câte-un călător,  

adastă-n umbra mea şi pleacă,  

iar eu rămân cu-acelaşi dor  

prea trist în lumea-mi prea săracă.  

De ce-aş doini, când al meu cânt  

e doar suspin pe-o vioară?  

Cui să spun vorbe de alint  

când iarna rece mă doboară?  

Nu sunt de Veronica Simona Mereuta

şi, totuşi,paşilor mei le sunt dragi urmele
nu mă uita îmi scrie steaua din frunte
sau ce-o fi ea 
snoavă sau balada şoaptei înflorite de mugur
măria sa viaţa mă ridică după fiecare trântă
iubesc iubirea
urăsc uitarea atât cât mă lasă minunea de cer
albastru şi celelalte culori
ale ochilor prin care văd inimi
bat suflete clopote la porţi de necuprins

VeSMe

Am să port un vis de Veronica Simona Mereuta

până ce-au să strepezească dinţii cuvinte
de negăsit în dicţionar
înţeles ştiut doar de mine 
pot aşeza căpătâi lucrurilor simple
nu ştiu cât e adevăr sau păcat
în lumea aceasta fără oca
dorurile se scriu pe frunze
aroma o are vinul
iar vechimea
n-a fost scrisă încă

VeSMe

UN ȚINUT NUMAI AL MEU… de Ioana Burghel

…și 
voi avea cândva
un ținut
(numai al meu)
în care ploile
fără a mai alege
timpul în care să cadă
vor purifica sufletul
de toate resturile
într-un ultim efort
de îndepărtare a lutului
conservând
amintirea ființei
care am fost
în stropi
potolind setea de viață
a altor păsări…

În urme
dintr-un cânt
se va naște 

Încredinţare de Boris Ioachim

Încredinţat, mai mult ca niciodată,
Că primăvara-n taină va veni,
Sub chip de rouă limpede, curată –
Cuvânt, încerc, iubito, a-ţi rosti...

Cuvânt senin, de dragoste de tine –
Nu vorbe mari, sucite într-adins...
Iubirea mea, te simt adânc, în mine –
Ştiu: pe furiş, hoţeşte, te-ai prelins!

Te port în mine-n ceasuri de tristeţe,
Te port în mine când zâmbesc, ghiduş...
Şi-n ochi te port – senină frumuseţe –
Lumină, ce sclipeşte jucăuş.

Te port în mine, dulcea mea povară,
Ca pe-un poem ce cântă neîncetat,
Din zori de zi până-n cernită seară,
Poem nescris – de dor şi de oftat.

Îmi curgi prin vene ca un murmur dulce –
Dar , mai ades, ca un şuvoi de foc
Ce nu îmi lasă trupul să se culce
Ci–l tot îmbie la năvalnic joc!

Tu ştii că firea mea e cam posacă –
M-au nins, ca ierni, iluzii şi tristeţi –
Dar sufletul meu, plin de promoroacă,
Îl înfierbânţi şi, tandru, îl înveţi

Că viaţa poate fi oricând frumoasă
Şi că trecutul poate fi uitat –
Sau, lesne, poate face bună-casă
Cu un prezent în dragoste scăldat.

...Încredinţat, mai mult ca niciodată,
Că primăvară-mi eşti – orice va fi –
Vreau doar să-ţi spun, zglobie, dulce fată,
C-am reînvăţat ce-nseamnă: A IUBI...

Mireasă-n fiecare noapte de Ovidiu Oana-pârâu

Privirea mi se ţese în voal de gând fugar

Şi-nvăluie făptura-ţi sculptată pe altar,

Născând nuntiri nebune din zvârcoliri de tartori

Rămân în ceruri îngeri, neputincioşii martori.

Cu fiecare noapte îmi redevii mireasă,

Din depărtarea vremii, cu voia ta aleasă.

Când se îngână zorii, strivit în aşternut,

Te mai peţesc odată cu ultimul sărut.

Cu tine-ncepe primavara… de Lacramioara Lacrima

Cu tine-ncepe primavara
Cu flori si razele de soare
Cu prima frunza inverzita
Si ramura inmugurita…
Cu pasarelele cantand
Cu apele ce-ntr-una curg
Prima iubire ce am s-o pastrez
Caci, doar cu tine eu visez,
Ramai, mereu, tu vei ramane,
Cel mai iubit in a mea lume
O mangaiere-n al meu suflet
Un sentiment tesut in cantec
Ce-ajuta inima-mi sa bata
In ritm, dorului ce il poarta,
Spre o gradina ce-nfloreste
Ce-i mai frumos acolo se gaseste.
Iubirea defineste primavara
Cu versuri scrise-ntr-o scrisoare
In murmur pur de ghiocei
Rime legate printre clopotei
Covor de ganduri asternute
Iubitul meu sa mi-l sarute
Sa simte asa intaia oara
Cu el incepe primavara…

Ploaia mai rar va picura
Iarba molcom se v-agita
E atat de cruda si plapanda
Iar vremea este mult mai blanda
In seara greier va veni
Vom auzi placut tot…cri, cri, cri,
In ochi de stea va rasari
Chemarea mea din nopti tarzii
Cand zori de zi se vor ivi
La rasarit eu voi privi
Imi va zambi privirea ta
Esti primavara mea…
Ce a-nceput cu o lumina
Conturul vantului ce-aduna
O taina ascunsa-n fericire
Clipe superbe-n implinire
Albastru este cer…senin
Umbre de nori s-au dus, nu vin,
Jos pe pamant e un taram
In dragoste sa il pasim
O muzica se aude-n zare
Cu tine-ncepe primavara
Va continua…imbatator…
Parfum, culoare..te ador…

Şi rai, şi iad de Ene Adrian Daniel

În faţa unui şemineu
Ascult cum bate vântul,
Din flăcări s-a născut mereu
Iubirea şi cuvântul.

De lângă măr, ades priveam
Cum stelele lucesc,
Ca doua flăcări ne iubeam
În raiul pământesc.

Adam şi Eva noi eram
În taine nepătrunse,
Intram golaşi, ne închinam
Gustând plăceri ascunse.

Cu amintiri mă încălzesc
De dorul tău aprinse,
Trăiesc iubind, iubind sfârşesc
Bătrân cu tâmple ninse.

Lacrimi fierbinţi mă năpădesc,
Iubirea le usucă,
Şi rai, şi iad se contopesc,
Apari ca o nălucă.

Cu gingăşie te privesc,
La fel ca altădată,
Scântei din ochii tăi pornesc,
Mă arzi nevinovată.

Luceşte chipul tău scăldat
De vâlvătăi nebune,
Amorul nostru s-a iscat
Cândva, dintr-un tăciune.

Din trup văpăile se-aprind,
Cumplit mă dogoresc,
Conturul vreau să ţi-l cuprind,
Durerea să-mi topesc.

În candelă destin am pus,
Ca focul viaţa trece,
Lumină eşti acolo sus,
Şi în odaia rece.

Te stinge vântul, bate lin,
Un înger stă la uşă,
La şemineu în braţe ţin
O urnă cu cenuşă