marți, 5 martie 2013

ea nu te-ntreabă de Renate Müller

se-ntâmplă uneori ca o minune
să intre dragostea în viaţa ta 
asculţi mirat ecoul inimii cum sună
cu-n dulce şi prelung oftat
şi-o simţi cum tremură în aşteptare
vibrând pe strune noi imaculate
ce fără voia ta în tine s-au trezit
iar gândurile tale joacă-ntruna
pe istrumentul fericirii împlinit

HD 02.03.2013 RM

Primăvara de Elena Valeria Ciura

O poezie despre primăvară?
Păi, să vedem, să nu fie
Ce am citit aseară!
(Ce se tot repetă mă omoară!)

Intr-o iarnă hotărâtă-
Să nu plece pănă-n vară,
Soarele a decretat
Să o facă de ocară!

I-a luat, întâi, hlamida-
Dezvelind câmpiile,
În păduri a pus culoare
Şoptind melodiile.

Privighetori şi rândunele
Se întrec în cânturi noi,
Soare, lună şi voi stele
Cum să nu fim amândoi?

Aşteptat-am zile-zeci
Zile, nopţi de iarnă, reci
În sfârşit , pe după stei-
Primăvară!Ghiocei!

Vom uita de plictiseala
Iernii lungi şi dezolante,
Alerga-vom pănă-n noapte
Aşteptând să vină… vara!

Îmi troienesc dorinţele sub versuri de Ovidiu Oana-pârâu


Ce viscol ai iscat în iarna asta!
Ce groaznic ninge peste un cuvânt,
Ce-l am în suflet şi-mi va fi năpasta,
Ce duce-o-voi cu mine în mormânt!

Îmi troienesc dorinţele sub versuri
Şi oameni de zăpadă-mi pun pe cale.
Jaloane pentru miile de sensuri,
Desprinse din poveştile regale.

În zilele şi nopţile din urmă,
M-au frământat dorinţe ce-s ascunse
În gândurile ce adună brumă.
Sub recele fior de dor pătrunse.

Aşa cum iarna schimbă-acum natura,
Albind-o cu zăpezi imaculate.
Curând în inimi va veni căldura
Şi ne-om iubi prin flori, pe săturate.


[poezie din Ciclul "Iarna" al volumului de pasteluri
"Surori metrese timpului"

VA FI ŞI PRIMĂVARĂ de Elena Valeria Ciura

Am strâns atâta iarnă-n noi-
Că parcă primăvara nu mai vrea s-ajungă
Acolo unde-s inimile sloi-
Nu schimbă ea savana pe o tundră,
Pentru noi doi!

Pe muschiul cald stăteam şi ne uitam
Cum muguraşi răsar, ca un miracol
Cu duioşie ,întineriţi,ne bucuram
Că viaţa nouă se ivea ca un spectacol.
Şi ne miram!

Mirajul vieţii alungat-a din decor
Noroiul şi amintirea unui rece nor
Ce bântuit-a nopţi şi zile de tristeţi,
Visăm ,sperăm , de-acum, la alte dimineţi!
Şi un odor!

Cu flori de măr.zambile , galbene begonii
Cu ceaiul din arome, pe măsuţa din pridvor,
Ascult cuminte ,cum se întorc lăstunii
Şi cum dintr-un armoniu se -aude ,plângător,
Un căntecel de dor

Şi vine dinspre munte miros de verde crud
Şi liniştea se-nstăpăneste- ncet şi lin
Zvonuri de primavară alunecă,se- aud
Semne celesti ,semne de bun augur,!
Şi noi trăim din plin!

BOLNAVI DE PRIMĂVARĂ de Ioana Burghel

Suntem bolnavi de tine, primăvară!
Deși ne duc zăpezile-n apus,
Ne risipim pe muguri iar și iară, 
Sperând că anii în frunze ni s-au dus.

Și de mai ninge încă, înverșunat
Iar fulgii ne țin dorul la răcoare,
Din inimă o scânteie am cedat
Să ne răsară viața prin răzoare.

Și către cerul nopții, însingurat
Ne înălțăm privirile pierdute,
Dorind ca-n anotimpul minunat
Iubiri să ne cuprindă cât de multe.

Își scutură cireșii alba floare,
Pe vise noi, ascunse în poeme
Și zboară fluturii la întâmplare:
E primăvară! N-avem a ne teme!

Azi, cai albaștri aleargă, nechezând
Dar va veni un timp pentru căpestre
Când umbrele s-or desprinde fluierând
De pașii traversând alte ferestre…

proletariat sentimental de Bogdan Dumbraveanu

cine știe cât timp 
ne costă povestea
fiecare cuvânt al ei îl trăim 
și hlizelile în marginea
pasajelor deocheate
și plânsul stropind frazele triste

trăim, nu murim în timpul poveștii
suntem alături, ne mângăiem cu palmele
pe vertebrele curbate de
prea multă corvoadă
nu ne-am născut copii de bani gata

câte minute de libertate
pierdută fac o pâine
câte să ai deasupra un tavan
apoi obosiți câte să schițăm un zâmbet
să nu uităm să ne masăm picioarele

poate mâine nu vom
mai putea sta pe ele
ori ne vom împiedica de primul mușuroi

până la urmă cine știe câti ani de
libertate pierdută
ne costă secunda
unui sărut

Grăbit de prea iubit… de Elena Valeria Ciura

Şi iarăşi îşi înfinge gerul gheara,
Sărmanii ghiocei- cu ei vorbesc,
Supuşi îşi pleacă trişti, , eburneanul clopot-
Se cam prefac a nu şti, când greşesc!

Au îndrăznit,sărmanii, să ne-alinte
După o iarnă- negreşit, prea lungă,
Nici calendarul nu-şi prea este-n fire
Ba, chiar îl bănuiesc că-i într-o dungă!

Să-i ducem într-o glastră, până mâine-
Poate s-a răzbunat destul natura
Şi soarele pitit , cu laşitate
Îşi va ascunde râsul şi...dantura!

Noptatic, doar, se mai iuţeşte iarna
Ce bine se simţea cu noi, cu amândoi,
Ştia că dimineaţa copiii-n flori dau iama
Şi cucul, i-auzi, cucul, ,ne cheamă în zăvoi!

Primăvara de Elena Valeria Ciura

Ramas-a doar ecoul din anotimpul rece!
Pământu-şi schimbă faţa şi-ncepe a petrece,
Un nor mai luptă stins cu soarele stăpân,
Şi iarăşi cerul toarnă o cupă de suspin…

Pământu-şi schimbă faţa şi-ncepe a petrece,
Grâul se face verde şi glia mustăceşte,
Sub dealuri rumene si râuri cristaline
Zăvoaiele prind glas, e peste tot lumină!

Un nor mai luptă stins cu soarele stăpân,
Ziua îsi creşte cursul; mugurii de pelin
Înmiresmează valea şi –mbie la plimbare
Se simte-n aer marea naturii sărbătoare!

Şi iarăşi cerul toarnă o cupă de suspin,
În depărtări zvoneşte că ziua-i în declin,
Încet-încet rămâne o geană de lumină -
Se pare că o cheamă steluţele la cină!

Şi iarăşi cerul toarnă o cupă de suspin…
Un nor mai luptă stins cu soarele stăpân,
Pământu-şi schimbă faţa şi-ncepe a petrece,
Rămas-a doar ecoul din anotimpul rece!

TI-AS DARUI... de Ion Ene Meteleu

Dati-mi o raza de diamant
Sa tai intunericul noptii,
Sa-mi caut destinul pierdut in neant,
Si-n el sa-mi citesc voia sortii.

Caci zile-nsorite nu am mai avut,
Norocul n-a fost langa mine,
Nicicand nu m-am plans,si nici mila n-am vrut,
Doar lacrimi mi-au curs pentru tine.

Ma simt parasit si insingurat,
Sunt ca un copil fara mama,
De cand moartea cruda,perfida,te-a luat,
Privesc doar tabloul din rama.

Azi e Martisorul si ti-am cumparat
Potcova,trifoiul,cosarul,
Mereu imi spuneai ca noroc ti-au purtat,
Dar mult prea gol ti-a fost paharul.

Pe toate le-am strans in caseta de-argint
Si le voi pastra pentru tine;
Le-mprastii pe masa si-mi caut alint,
Sfarsitul mi-l strig,dar nu vine.

Si-atunci cand pamantul il voi parasi,
Ti-aduc sus in rai martisoare,
Si ingeri cu ele amandoi vom gati,
Cu snur de matase,si-o floare.

Si raiul va fi tot in rosu si alb,
Ca snurul ce-l poarta de veacuri,
Romanii,stramosii,cu parul lor dalb,
Simbol de noroc si de leacuri.

marțișorul de azi de Carmen Zaniciuc

lumina topește zăpada pe fețele îmbujorate,
sângele în mișcare
ca roțile de tramvai pe șinele ruginite;
oamenii se trezesc din hibernare,
ies din vizuine
printre blocurile gri, umede și amorțite.
ghiocelul nu se mai miră
că nu răsare din pământul moale;
iși înalță capul prin asfalt și spune
că sunt folositoare gropile
de care mașinile se feresc,
zâmbește oamenilor
pierduți printre tarabe
unde comercianții mai țin
amprentele florilor.
ghiocelul, singur, visează femeia
în ochi de primăvară
între flori de cireș
aproape
lângă raza de soare
cu inima în firul roșu
și sufletul în firul alb,
cel mai frumos mărțișor
împletit cu iubire.