Fotografia de Elena Valeria Ciura

Mi-era cam dor, cu voi ,să stau de vorbă;
Trecuseră cam multe primăveri,
Voiam să ştiu cine mai stă pe-acolo
Şi cine... în alt loc-ori nicăieri!

Mi-e dor s-aud, cum glume de-ale voastre
Se mişcă-n spaţiul satului anost
Şi ce mirări, ce semne de-ntrebare,
Zburau din gură-n gură fără rost!

M-a prins şi somnul, trist rămas-a ochiul
Visând cum înserarea te-a lăsat pe drum
Şi în trăsura dorului din tinereţe
Mă-ntorc spre tine şi îţi spun, oricum:

Trist în noapte, ziua trist
Fără tine viaţa-i un coşmar
Te astept să vii, dar nu în Paradis
C i-n inimioara mea, pe-a malului prundiş

Te-oi duce-n dulci grădini cu roze
Pe buze adevăr îţi voi şopti…
Nu plânge scumpa mea, în poze
Sunt doi copii, eram noi doi…mai ştii?

Să mă votaţi! de Cătălin Codru

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să rad gunoiul ce vă otrăveşte...
Să v-amintiţi, voi... oameni buni,
Că ce-i trădat de astăzi putrezeşte!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Ca fii noştrii să răsară mâine...
Frumoşi, deştepţi... ca neamul cel străbun,
Să nu ne vândă nouă cei străini o pâine!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ne`îngrijim de-ai noştrii suferinzi,
Să nu mai sufere ai noştrii dragi bătrâni,
În lumi trăite în oglinzi.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Fie-ne glia că o mamă iubitoare...
Să nu mai vină-aceşti străini păgâni,
În ţara asta care-i roditoare.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să dăm pedepse celor care ne omoară,
Şi vin aici... şi ni se cred stăpâni,
Să-i facem să dispară... şi să-i doară!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să-avem iar demnitate şi dreptate,
Ca zorii să ne fie buni...
Aici!... nu în exil şi în străinătate!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ştie-o lume-ntreagă cine suntem...
Noi NU trăim de veacuri în minciuni...
Aşa cum zic rătăcitori... în vreun blasfem!

Să mă votaţi... iubiţi români!
De n-am să vreau să candidez vreodată...
Prefer să cred în voi... şi nu în bani,
Voi înţelepţi ai mei... nu pierdeţi niciodată!

Am nevoie doar de tine… de Lacramioara Lacrima

Am nevoie doar de tine
Orice zi de-acum-nainte
Doar asa imi este bine
Spune suflet, a mea minte.
Ca e ploaie, ca e soare,
Nu conteaza niciodata
Caci cu inima ta mare
Sunt iubita, rasfatata…
Am nevoie doar de tine
Si acum, si mai tarziu,
Daca tu imi dai iubire
Drumul meu nu e pustiu…
Doar tu-mi aduci bucurie
Fericire-n mangaieri
Tot ce imi lipseste mie
Ce nicicand n-am avut ieri
Dimineata, noaptea vine,
Cu_al tau gand ma tot alint
Am nevoie doar de tine
Greutati se duc pe rand…
Vis frumos ca o minune
In stele m-ai cufundat
Sa traiesc far’ de furtuna
Pe sub ploi ce mi s-au dat…

Te iubesc si azi, si maine
Caci nu mi-as imagina
Sa se duca fara tine
Clipele din viata mea…
Eu, iubire, iti trimit
Pe un norisor din cer
Si pictand cu al meu zambet
Un sarut cald, efemer
Am nevoie doar de tine
A ta voce, al tau cuvant
Dragostea, doar ea invinge
N-o abate nici un vant…
Nimeni nu ne va desparti
Puternica-i iubirea noastra
Noi ne iubim, ne vom iubi,
Urmand cu dor chemarea noastra
In ochii tai ma oglindesc
In gesturi pline de tandrete
In visul tau ma regasesc
In taina simt a ta finete
Si ma-nfior intr-o speranta
Ca tu vei fi iar langa mine
Cand vei zari a mea prezenta
Vei sti…am nevoie doar de tine!

LA CÂT TIMP SE REPETĂ ISTORIA? de Ioana Burghel

Ce bine era doar cu amintirea!
dar au venit căutătorii 
de istorie vechetocmai azi…
(numai azi s-au găsit)
să-mi răscolească trupul

Ascuns
Olarul zâmbește cu îngăduința
părintelui
ce-și iartă puncul…

Pe trunchiul meu
de lut albastru
s-au aliniat frunzele…

Cândva
o primăvară
a împletit soarele
în flori de măr
nenumărate ploi
au inscripționat
ceramica arsă..

Oare
ce-ar fi fost de găsit
într-un vas
dintr-o epocă
ceva mai recentă?

se zbătea un suflet…

La cât timp
se repetă istoria? 

ţie, floarea mea de Leonid Iacob

Purtăm miresmele în noi  

Şi le vărsăm încet spre lume  

Ca pe un cântec făurit anume,  

Ca pe balsamul unei calde ploi.  

Şi-nfioraţi de vara cu parfumuri,  

De-al primăverii farmec de verbine,  

Nici nu visăm la iarna care vine  

Să troienească ale noastre drumuri.  

Ci iartă-mă tu, floarea mea de tei,  

Ce-ai înflorit la mine-n grădină,  

Că nu-ţi pot da atâta căldură şi lumină  

Cât de la mine poţi să vrei.  

Şi pleacă-te să-ţi simt înfiorarea,  

Să te sărut pe creştet şi să plec  

Acolo unde-atâtea doruri încă trec.  

Şi unde-mi sună-cântec depărtarea.  

PATRUZECI ȘI CINCI… de Ioana Burghel

(mie – nu știu dacă neapărat cu tristețe…)

Am topit zăpezile de ieriîntr-un azi
cu tâmple încărunțite…

Poate că am să beau
patruzeci și cinci de pahare
cu pelin
patruzeci și cinci de pahare
cu vin
patruzeci și cinci de pahare…

Poate că voi bea
ca să simt
în care din toate aceste primăveri
am trăit…

poate că voi bea…

La ce bun
atâta timp irosit?

Copiii și bețivii
spun mereu adevărul

Pe cine să iertăm?...

albesc copacii prin livezi de Ovidiu Oana-pârâu

albesc copacii prin livezi

de dorul iernii ce-a trecut

te chem podoaba să le-o vezi

şi să mă-mbii cu un sărut

de n-oi veni s-or scutura

pudrând a ierbilor covor

doar roadele s-or bucura

iar eu mă voi topi de dor

şi-n urmă paşii m-or purta

prin colbi de floare duşi de vânt

spre tine rugă-oi îndrepta

să mă alini cu un cuvânt

atât să-mi dai, cuvânt de miere

iar eu cu roze flori de măr

te-oi alinta şi-o mângâiere

ţi-oi prinde ca podoabă-n păr

din ciclul "Primăvara"

volumul "Surori metrese timpului"

Depresie XVIII de Boris Ioachim

Nici un anotimp nu mai mi-e fast
Şi nici un parfum nu mă îmbie
În pustiu de lut gându-mi adast
Desfrunzit de o grea melancolie.

Nouri albi, zburând pe sub sineli,
Peregrin cu gândul nu mă cheamă…
Sufletu-mi, sleit de îndoieli,
Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă.

Chicoteli de clipe dragi şi calme
Am uitat, treptat, să izvodesc…
Doar sminteli neroade şi sudalme
Ţarinile minţii-mi mai rodesc.

Trecător stingher pe-al lumii şleau
N-am să las în urmă decât vanul...
Sângele uitării îl tot beau
Şi pervers mă sapă – clipa, anul.

RUGĂ TÂRZIE de Ioana Burghel

Din ceruri pustii,
prin odăi goale,
coboară IisusCondamnatul la
Răstignire.

Nu ne mai recunoaștem
gropile!

Pământul aparține
copiilor uciși…

E grea coborârea
prin Timp…

Sufletul se privește
prin oglinzi inversate…
nicio ploaie nu mai poate
spăla
pământul
de moarte…

Ferestrele au
din când în când
perdele albastre
prin care vântul
suflă
o rugă
spre un cer

târziu…

Unde dragostea exista… de Lacramioara Lacrima

Unde dragoste exista
Viata nu mai este trista
Si pentru ca tu existi
Ochii mei nu mai sunt tristi.
Daca dragoste nu este
Fericirea nu soseste
Te simti singur, parasit,
Abatut…nu esti iubit.
Pe cer nu mai este soare
Floarea nu are culoare
Pasari nu au aripioare
Niciunde nu pot sa zboare,
Ploaia cade fara dor
Omul suspina usor…
Cantecul nu are ritm
Nici cuvinte de alint…

Dragostea de nu ar fi
Fara farmec am trai
Stelele nu ar sclipi
Luna nu ar straluci.
Visele ar fi desarte
Ar dispare-n plina noapte
Cand zorii de zi apar
Sperante se duc, dispar.
Dragostea este sublima
Daca iubesti din inima
Iar cel care azi iubeste
Simte ca placut traieste.
Are zambet, bucurie
Toata lumea vrea sa-l stie
Totul pare insemnat
Si atat de minunat…

Dragoste de n-am avea
N-am putea a mai visa
N-am avea nici primavara
De cu ziua pana-n seara
Am trai doar cu nevoi
Fara sentimente-n noi…
Dragostea de e curata
In suflet este purtata
Are taine si mister
Parca ai pluti spre cer…
De cand te iubesc pe tine
Parc-as respira mai bine
Aerul este dulceag
Stiu ca-mi esti atat de drag,
Este acea vraja in mine
Pentru ca existi…iubire !