(mie – nu știu dacă neapărat cu tristețe…)
Am topit zăpezile de ieriîntr-un azi
cu tâmple încărunțite…
Poate că am să beau
patruzeci și cinci de pahare
cu pelin
patruzeci și cinci de pahare
cu vin
patruzeci și cinci de pahare…
Poate că voi bea
ca să simt
în care din toate aceste primăveri
am trăit…
poate că voi bea…
La ce bun
atâta timp irosit?
Copiii și bețivii
spun mereu adevărul
Pe cine să iertăm?...
luni, 25 martie 2013
albesc copacii prin livezi de Ovidiu Oana-pârâu
albesc copacii prin livezi
de dorul iernii ce-a trecut
te chem podoaba să le-o vezi
şi să mă-mbii cu un sărut
de n-oi veni s-or scutura
pudrând a ierbilor covor
doar roadele s-or bucura
iar eu mă voi topi de dor
şi-n urmă paşii m-or purta
prin colbi de floare duşi de vânt
spre tine rugă-oi îndrepta
să mă alini cu un cuvânt
atât să-mi dai, cuvânt de miere
iar eu cu roze flori de măr
te-oi alinta şi-o mângâiere
ţi-oi prinde ca podoabă-n păr
din ciclul "Primăvara"
volumul "Surori metrese timpului"
Depresie XVIII de Boris Ioachim
Nici un anotimp nu mai mi-e fast
Şi nici un parfum nu mă îmbie
În pustiu de lut gându-mi adast
Desfrunzit de o grea melancolie.
Nouri albi, zburând pe sub sineli,
Peregrin cu gândul nu mă cheamă…
Sufletu-mi, sleit de îndoieli,
Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă.
Chicoteli de clipe dragi şi calme
Am uitat, treptat, să izvodesc…
Doar sminteli neroade şi sudalme
Ţarinile minţii-mi mai rodesc.
Trecător stingher pe-al lumii şleau
N-am să las în urmă decât vanul...
Sângele uitării îl tot beau
Şi pervers mă sapă – clipa, anul.
Şi nici un parfum nu mă îmbie
În pustiu de lut gându-mi adast
Desfrunzit de o grea melancolie.
Nouri albi, zburând pe sub sineli,
Peregrin cu gândul nu mă cheamă…
Sufletu-mi, sleit de îndoieli,
Somn de veci, pe veci ar vrea să doarmă.
Chicoteli de clipe dragi şi calme
Am uitat, treptat, să izvodesc…
Doar sminteli neroade şi sudalme
Ţarinile minţii-mi mai rodesc.
Trecător stingher pe-al lumii şleau
N-am să las în urmă decât vanul...
Sângele uitării îl tot beau
Şi pervers mă sapă – clipa, anul.
RUGĂ TÂRZIE de Ioana Burghel
Din ceruri pustii,
prin odăi goale,
coboară IisusCondamnatul la
Răstignire.
Nu ne mai recunoaștem
gropile!
Pământul aparține
copiilor uciși…
E grea coborârea
prin Timp…
Sufletul se privește
prin oglinzi inversate…
nicio ploaie nu mai poate
spăla
pământul
de moarte…
Ferestrele au
din când în când
perdele albastre
prin care vântul
suflă
o rugă
spre un cer
târziu…
prin odăi goale,
coboară IisusCondamnatul la
Răstignire.
Nu ne mai recunoaștem
gropile!
Pământul aparține
copiilor uciși…
E grea coborârea
prin Timp…
Sufletul se privește
prin oglinzi inversate…
nicio ploaie nu mai poate
spăla
pământul
de moarte…
Ferestrele au
din când în când
perdele albastre
prin care vântul
suflă
o rugă
spre un cer
târziu…
Unde dragostea exista… de Lacramioara Lacrima
Viata nu mai este trista
Si pentru ca tu existi
Ochii mei nu mai sunt tristi.
Daca dragoste nu este
Fericirea nu soseste
Te simti singur, parasit,
Abatut…nu esti iubit.
Pe cer nu mai este soare
Floarea nu are culoare
Pasari nu au aripioare
Niciunde nu pot sa zboare,
Ploaia cade fara dor
Omul suspina usor…
Cantecul nu are ritm
Nici cuvinte de alint…
Dragostea de nu ar fi
Fara farmec am trai
Stelele nu ar sclipi
Luna nu ar straluci.
Visele ar fi desarte
Ar dispare-n plina noapte
Cand zorii de zi apar
Sperante se duc, dispar.
Dragostea este sublima
Daca iubesti din inima
Iar cel care azi iubeste
Simte ca placut traieste.
Are zambet, bucurie
Toata lumea vrea sa-l stie
Totul pare insemnat
Si atat de minunat…
Dragoste de n-am avea
N-am putea a mai visa
N-am avea nici primavara
De cu ziua pana-n seara
Am trai doar cu nevoi
Fara sentimente-n noi…
Dragostea de e curata
In suflet este purtata
Are taine si mister
Parca ai pluti spre cer…
De cand te iubesc pe tine
Parc-as respira mai bine
Aerul este dulceag
Stiu ca-mi esti atat de drag,
Este acea vraja in mine
Pentru ca existi…iubire !
LUNA PLINA de Ion Ene Meteleu
Ca un glob de-argint,
Se-nalta luna,
Si stele se-aprind.
Si ca-ntr-o turla,
Cu ingeri si sfinti,
Pe cerul negru,
Imprastii arginti.
Ce candelabru,
Si ce lumanari,
Aprinzi in noapte,
Din abis,din zari !
Esti o Madona
Cu nimb de clestar,
Sclipind,se-nchina,
Stele cand rasar.
Esti o mireasa
Cu alai ceresc,
Stele-ti duc trena,
Ingeri te-nsotesc.
Cu raza-ti vie,
Si-al stelelor roi,
Veghezi Pamantul,
Ne veghezi pe noi.
Si cat te bucuri,
Cand noi ne iubim,
Tu din lumina,
Ne faci dar sublim.
Iar dimineata,
Stelele le stingi,
Pe flori,cu roua,
Adormind le plangi.
Si-n urma-apare,
Ca un Fat-Frumos,
Soarele mandru,
Cald ,si maiestuos.
ASTEPTARE de Ion Ene Meteleu
Mai rau decat un nu,
Ma simt ca-ntr-o -nchisoare
Si lacatul esti tu.
As vrea sa gasesc cheia
Si glasul sa-ti aud,
Chiar daca dup-aceea,
Raspunsul va fi crud.
Alunga nori si ceata
Ce mintea iti umbresc,
Sunt cumpene in viata,
Dar stii cat te iubesc.
In fiecare seara
Ma chinui sa adorm,
Micuta ta comoara,
Plangand,sare din somn.
Si tot mereu ma-ntreaba
De ce ne-ai parasit,
Si-i spun cu vocea slaba,
Ca tu doar ai glumit.
Si ca vei veni sigur,
Dar zilele se scurg,
Iar el se simte singur
Si lacrimi ii tot curg.
Hai,vino iar acasa,
Macar de dragul lui,
Sa stai cu noi la masa
Si pasul sa ni-l spui.
Si-adu-i din nou caldura,
Sa simta-al tau alint,
Sa-i rada iar faptura,
Ca nu pot sa-l mai mint.
MI-APARI IN VIS de Ion Ene Meteleu
As vrea, dar nu pot sa-ti vorbesc,
Un stol de ingeri te pazesc,
Iar langa ei,sta Dumnezeu.
In visul meu,mereu apari,
Plutind cu ingerii prin cer,
Si printre stele care pier,
Ca o fantoma iar dispari.
Mereu apari in visul meu,
Ah,de-as putea sa te rapesc,
Sa vii in cercul meu lumesc,
Ca nici nu stii cat mi-e de greu.
Mereu in visul meu apari,
Si somnul mi-este tot mai greu,
Cand ma trezesc,parca nu-s eu
Si-n minte iarasi imi rasari.
Apari mereu in visul meu,
Si n-as mai vrea sa ma trezesc,
Ca eu si-n vis tot te iubesc
Si-as vrea sa te visez mereu.
Nu-i somn sa nu-mi apari in vis,
N-am sa te uit cat voi trai,
Pana cand si eu voi veni
Sa ne-ntalnim in paradis.
DACA TE-NTORCI... de Ion Ene Meteleu
Sa nu uiti s-aduci dragostea,
Sa ai mare grija de ea,
Sa nu ti-o fure cineva.
Daca te-ntorci,
S-aduci cu tine dorul meu,
Ce ti-l tot trimiteam mereu,
Cand fara tine mi-era greu.
Daca te-ntorci,
Sa-mi aduci gandul inapoi,
Ce-a tot navigat intre noi
Sa ne uneasca pe-amandoi.
Daca te-ntorci,
Am sa te-astept cu-n trandafir,
Sa vii pe-o boare de zefir,
Parfumul tau vreau sa-l inspir.
Daca te-ntorci,
Nu te voi mai lasa sa pleci
Chiar dac-ai vrea sa mai incerci,
O sa ramai a mea pe veci.
Ne-am întâlnit ... de Ovidiu Oana-pârâu
Motto:
Atât de singur sunt în noapte
Încât mă-ncearcă nemurirea …
***
Ne-am întâlnit singurătate!
Tu, univers de nemişcare
Schimbată în eternitate
De vreun blestem de ursitoare.
Totu-i inert, doar gândul zboară
să reclădească începutul ...
Brumar cu frigul de afară,
privirea ta şi infinitul.
Apoi speranţe, dor, nălucă
a nopţilor insomniace,
doar necuvânt şi dor de ducă
crepuscul cu priviri buimace.
Târziu, Prier naşte speranţă,
O întâlnire cât un fulger
Sărutul scurt, ce cutezanţă!
Un simplu mir pe păru-ţi sânger.
Florar, Cuptor şi-apoi Gustar
Deşert din arşiţă vorace
Şi în natură, şi amar
Născut de gura care tace.
Târziu, iluzia din Răpciune
A-ntrevederii cât o clipă
E preschimbată-n rugăciune
Pe-un fals altar zidit în pripă.
Tot în brumar Solul închide
Ocolul ce-mplineşte anul ...
Alint, îmbrăţişări timide
Şi dăruiri ce sting aleanul.
Nici nu-l mai chem pe mesagerul
Pierdut prin cele şapte spire
Ale-mplinirii de când Cerul
Ma-ncununat cu nemurire.
Revine singur, stors de umblet,
Mă vede aţipit şi tace
Nici nu se miră că un zâmbet
M-a'nseninat ca semn de pace.
El ştie că îngemănată
În univers şi'n nemişcare,
Iubirea nu va fi pătată
De vreun blestem de ursitoare.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)