luni, 25 martie 2013

Doresc… de Lacramioara Lacrima

Doresc, sa ma ascund acolo dupa un nor,
Sa nu cunosc durere si nici ce este dor…
Cand el va-ncepe a plange incet sau poate tare
Sa am curaj in mine, sa cred intr-o schimbare..
Doresc sa ma ascund dupa frumoasa luna
Ce seara sta pe cer si pare asa de buna…
Cand lumineaza, eu, in taina, sa privesc…
Pamantul, ape, munti…natura ce-o iubesc.
Doresc, sa ma ascund in apa marii albastre,
Sa freamat intr-o unda ce uimitor se zbate
Spre tarmul departat sa n-ajung in zadar
Placut sa ma-nfioare, sa rad mai des…nu rar
Doresc sa ma ascund, dar nu ma pot ascunde
Caci om sunt pe pamant si nu am cum, nici unde
O viata mi s-a dat…cere s-o pretuiesc…
Etern te voi iubi…esti tot ce imi doresc!

Doresc s-a alerg la tine, in brate sa ma tii,
Sa uiti clipele grele, sa-ncepi a ma iubi,
Privirea ta curata…caldura sa-mi trimita,
Atat imi e de frig, si doruri ma framanta
E dorul de acasa, de cel ce il iubesc
Mi-e dor de toti ai mei, sa-mi spui ca ma iubesti,
Doresc s-alung din drum orice amar de timp
Visand sa ne sadim iubire in rastimp
O vreme de-nceput cu soaptele-i dulcege
Ce-a fost cel mai frumos din nou ca sa ne lege
O dragoste cladita cu foc si pasiune
Iubitul meu frumos…esti tot ce am pe lume
Si lacrimi licaresc in ochisorii mei
Simtind acea magie, mister al dragostei,
Doresc ca orice clipa sa iti aduci aminte
Caci fara dragoste nimic nu-i ca-nainte…

SCRISOARE de Ion Ene Meteleu

Maicuta mea,
Bunica nu mai poate,e bolnava,
La scoala merg din ce in ce mai rar,
Mi-a zis ca intr-o zi va bea otrava
Si stau acasa,s-o opresc,macar.

Maicuta mea,
Un telefon macar as vrea sa-mi dai
Ca vreau sa mai aud iar glasul tau,
Ori numarul de-acasa nu-l mai ai ?!
As vrea sa stii ca fara tine-i greu.

Maicuta mea,
Sa stii ca tata nu mai sta cu noi,
S-a dus dup-o femeie,in alt sat,
A luat cu el caruta cu doi boi,
Si nici macar n-a spus unde-a plecat.

Maicuta mea,
Peretii casei stii ca sunt crapati,
As vrea sa-i zugravesc,dar nu am bani,
Caci toti ce ia-i trimis mi-au fost furati,
In drum spre casa,de niste golani.

Maicuta mea,
Te rog din suflet,vino inapoi,
Sa vezi gradina casei,ce-a-nflorit!
De ce-ai plecat,si ai uitat de noi ?
Ca eu,tot te iubesc,chiar de-ai gresit...

Maicuta mea,
Bunica nu se mai da jos din pat,
Auzul si -a pierdut aproape tot,
Eu fac mancare,spal,si fac curat,
Hai vino sa m-ajuti,ca nu mai pot !

Ioana te iubeste...te-am pupat...

Sufletul în carte de Cătălin Codru

Mi-am pus sufletu`-ntre file...
Şi ţi-am zis frumoasă doamnă,
Răsfoieşte-l între zile,
Eu mă scutur ca o toamnă...
N-am purtat pe chip vreo mască...
Şi nici meşă în gândire,
Dar în mine vai se cască...
Munţi întorşi... şi simt pieire.
Eu te rog serveşte-mi trupul,
Când plâng ploile-n stamine...
Moale sunt ca aşternutul,
Seci zăpezile străine.
De-ai să ştii să vezi în mine...
Am să ştiu să fiu păcat,
Verdele-i uscat... ştii bine,
C-am venit să fiu plecat.
Ard şi stelele albastre...
După ce au fost frumoase,
Eu îţi las aceasta zestre,
Fără vis a gol... miroase!
N-am lăsat vreun zbor să cadă,
Şi-am gustat atât nectar...
Tu închide-mă într-o ladă,
Dar citeşte-mă... măcar!

Vis de april de Boris Ioachim

Vânt suav, ca de april,
Îmi inundă, vesel, ceasul…
Vreau să fiu, din nou, copil –
Cristalin să-mi fie glasul.

Vreau bunica să mă cheme
În căsuţa ei pleoştită
Şi să aud, fierbând, cum geme -
Lapte, aburind pe plită.

În cămara înnegrită,
Mirosind a busuioc,
Să-mi simt viaţa că-i menită
Spre visare şi noroc.

Basme, molcom, povestite,
De bunica în înserări
Să mă ia pe nesimţite –
Să mă ducă-n alte zări,

Spre tărâmuri cu palate,
Cu caleşti, cu zâne bune,
Cu-ntâmplări hazlii, ciudate –
Ba naive – ba nebune…

…Dar bunica nu mai este,
Nici căsuţa ei pleoştită…
Însămi, viaţa e o poveste –
Dar deloc preafericită.

Buruieni cresc, azi, pe locul
Unde ascultam poveşti…
Şi, nicicum, pribeag, norocul –
Nu-mi trimite, din zări, veşti.

Iar bunica tace-n taină
Sub un strâmb salcâm culcată…
Lutul rece-i este haină –
Nimic nu-i ca altădată.

Ape-amare – în zori de april,
Îmi inundă ochii, ceasul…
Nu mai pot să fiu copil –
Şi-necat îmi este glasul…

pe cer văd chipu-ţi de Ovidiu Oana-pârâu


mă-mbie adierea
sau freamăt de pădure
când ”te iubesc” e-o şoaptă
din buze rug de mure

e muzică divină
şi glas de heruvim
ce-mi curge lin în suflet
umplându-l de sublim

de ce par ochii-ţi negri
din fulgere crâmpeie
şi-adâncile îndemnuri
fac inima să-mi steie ?

înaltul mă absoarbe
când stele strălucesc
de ce pe cer văd chipu-ţi
frumos când îl privesc?

Dacă aş şti de Veronica Simona Mereuta

cum e să fii ploaie
n-ar mai trebui să mă vărs în mare
iar şi iar
în fiecare dimineaţă roua m-ar face una cu iarba
scările pe care mi-e greu să le urc
le cobor în joacă
şi nu mai vine atât de greu
...mâine

VeSMe

Pribeag de Emil Marian

Pribeag acu-n țară străină,
Gonit de nedreptate-n lume,
Își caută a sa lumină
Și al său rost și al său nume.

O existență cam confuză
Și greutăți 'nalte cît malul,
Muncește ce alții refuză,
Trăiește-așa plutind cu valul.

Mîncat de dor, ros de tristeți,
El se întreabă ne-ncetat,
Care e rostul acestei vieți,
Sub muncă stînd tot aplecat?

Și de ce viața-i doar un chin,
Cu mult prea scurte bucurii,
Iar traiul este doar pelin,
Drum colțuros spre năsălii?

Gîndul zburat la cei de-acasă,
Îl ține treaz, îl face drept,
Să aibe ei destul pe masă,
Și fără greutăți în piept.

De poate sprijin să la fie
Și să-i ajute cînd e greu,
Atunci puterea-i este vie,
Gîndind mereu la Dumnezeu.

Și nici de greu lui nu-i mai pasă,
Iar traiul nu mai e beteag,
Muncește-așa zîmbind spre casă,
Își duce traiul de pribeag...

Putere de Veronica Simona Mereuta

cine-ţi dă şi unde te duce
libertatea de a alege
după bunul plac al duhovnicului
ce se arată numai în miez de noapte

inima doare a ispită
în capul tău,ghemul ajunge la capăt
drumurile se închid şi eşti cu un pas
pe urma fatalităţii

doar ce trăieşti te ţine drept
picioarele îţi pot fi la fel de bine
aripi,lopeţi sau ferestre
care primesc primăvara sau doar păianjeni

te rog,minune,nu mă uita!
nu mai am culoare să te deschid
iar răsăritul şi apusul s-au răstignit
pe aceeaşi cruce pe care o port

fără să ştiu dacă am plecat sau mă întorc

VeSMe

Astazi… de Lacramioara Lacrima


Astazi este soare
Cucul canta afara
Florile-mi zambesc
Ce mult te iubesc
Mult si mult de tot
Atat cat eu pot…
De-aici pan’la mare
Din zori pana-n seara
De jos pan’la cer
Dar nimic nu cer
Primavara este,
Vremea-i de poveste
Dragostea-i in toi
Pentru amandoi
Frunzele-s verzui
Ochii tai-s caprui
Cand eu ii privesc
Iubire gasesc…
Rauri curg mai lin
Cerul e senin
Simfonie calda
In ape se scalda
Copiii se joaca
Timpul sa le treaca…

Astazi n-a plouat
N-a fost innorat
Vantul mai adie
Aducandu-mi mie
Amintiri in minte
Si-asa iau aminte…
Vad, ma minunez,
Ce placut visez.
Inimioara-mi spune
Tu esti doar cu mine.
Va veni iar seara
Racoroasa tare
Si multe stelute
Mai mari, mai micute,
Se vor aseza
Cu luna vor sta
Pe bolta cereasca
Prin a mea fereastra
Simplu voi afla
De prezenta ta,
Inchizandu-mi pleoape
Vei fi mai aproape
In suflet si gand
Ne iubim oricand !

BOBOCII de Ion Ene Meteleu

In gradina casei mele,
Am tot felul de boboci:
Zambile,crini,micsunele,
Altii, doar scosi din gaoci.
Cu puf galben,pliscuri late,
Cu garnitura de cas,
Gaste,rate leganate,
Azi vom merge pe imas.

Dar in drum,dam de-o baltoaca,
Lasa iarba,lasa tot,
Se balacesc si se joaca,
Fac concursuri de inot

Dar mamele,rate,gaste,
Bastinase,sau lesesti,
Ii cheama din lacoviste;
Ai copii,sa-i ocrotesti !

Si ciugulesc iarba cruda,
Pan-aproape de-nserat,
Cand ii strig sa ma auda,
Ca vacarmul s-a gatat.

Si merg pe carare-agale,
Gagaind si macaind,
Despre balta cea din vale,
La care tanjesc cu jind.

In curte-am deschis cantina,
Grau,malai,trifoi tocat,
Si desi-s cu gusa plina,
Tot meniul l-au papat.

Dar mai am si boboci care,
Vor doar apa si lumina,
Ce se vor desface-n floare,
Parfumand a mea gradina.