IUBIRI TÂRZII… de Ioana Burghel

Mai umblă visele prin meri
Și stele se ascund pe luncă,
Prin iarba ce-am cosit-o ieri,
Se despletește luna, încă.

Vin doruri noi, străbat odaia,
Se pierde noaptea în săruturi,
Iar zorii își aprind văpaia
Din inima în zbor de fluturi.

Ne mai răsare primăvara
Pe buze, flori însângerate
Și păsări vin, de duc povara
Iubirilor întârziate.

Nu-i nicio vârstă pentru moarte,
Chiar de amurgul o vestește,
Ne prindem versul într-o carte
Iar el în alte flori va crește.

Hoţie de Boris Ioachim

Îţi voi fura iubirea-n zori de zi,
Pe când tu dormi adânc, scăldată-n vis -
Ţi-o voi fura şi repede-oi fugi,
Lăsând pe gura ta sărut aprins.

Îţi voi fura iubirea la amiază
Pe când visezi, cu ochii deschişi larg...
Nici n-o să simţi, iubito, deşi trează -
Vei fi atunci – şi-ţi voi lăsa pe prag

Un ghiocel sau, poate, o brânduşă –
Drept semn, că eu sunt cel care-a trecut,
Al casei prag şi am fugit pe uşă –
Lăsând pe gura ta un vag sărut.

Îţi voi fura iubirea la chindie
Şi-n roşii zări voi dispărea îndat’
Lăsând, drept semn, o sărutare vie –
O vei simţi ca pe-un prelung oftat.

În miez de noapte, pe când stele reci,
Pe boltă vor sclipi – în cămara ta
Voi aştepta, spre vise ca să treci –
Şi atunci, iubirea toată, ţi-oi fura.

Lăsând, drept semn, gingaşă mângâiere –
Pe părul tău, pe-obraji şi-apoi pe sâni...
Tu vei simţi o caldă adiere
Şi-n somn, cuvinte tandre-o să îngâni.

Îţi voi fura iubirea-n primăvară –
Fără de teamă, fără remuşcări -
Pe când începe iarba să răsară
Şi se deschid, voios, albastre zări.

Hoţia asta, fără de ruşine,
Iubita mea, tu, floare de cais –
De crezi că nu îţi cade deloc bine,
Eu nu te-mpiedic să-mi pătrunzi în vis!

Şi-n visul meu, tu poţi, de bună voie -
Iubirea ta, deplin, să-mi dăruieşti...
Şi-astfel, iubito, nu va fi nevoie
Ca eu să am purtări de fur – hoţeşti.

Căci te iubesc cu jind şi disperare
La fel de aprins şi-n ceas şi-n anotimp,
Cu o dorinţă necuprins de mare
Căci fără tine, timpul e netimp.

...Îţi voi fura iubirea, orice ar fi!
Iubita mea, de pe acum îţi jur...
Eu, să mi-o dăruieşti, te-aş sfătui,
De bună voie – ca să nu fiu fur...

Iubirea noastra a-nflorit…

Iubirea noastra a-nflorit
Caci primavara a sosit
Cu floricele in culori
Si cant de pasarele-n pom
Cucul ne canta uimitor
Soarele e biruitor
Dupa-o vreme friguroasa
Razele-i sclipesc voioase,
Si vantul lin iar pribegeste
A mea inima te iubeste
Atatea frunze-s verzi pe craca
Auzi concert ce vrea sa placa
Luand natura in ansamblu
Un pastel care canta amplu,
Firul ierbii freamata
Apa este limpede
Dorul parca ma sfideaza
Se inalta si ofteaza,
Are aripi racoroase
Zboara iute catre casa
Ce pulseaza-n zarea mandra
Primavara ma incanta
Solul dragostei e-n noi
Vestindu-ne pe amandoi….

Iubirea noastra a-nflorit
In sufletu-mi umbrit
Plutesc multi fluturasi
Atat de dragalasi
Ei sunt multicolori
Saruta multe flori
In simt primavaratic
Ce-avem este fantastic
O dragoste suava
Ce a iesit din iarna
Placut inmiresmata
Parfumu-i ne imbata
Cand ploaia ne va plange
In ea, timizi ne-om strange
Prin micile-i cristale
Se anunta primavara
Si floare dupa floare
Deschide a ei petale
Precum al nostru zambet
Surade printr-un zumzet
Al albinutelor
Grabite-n treaba lor
Asa ne facem timp
Iubind in anotimp…

Douazeci de wați de Emil Marian

Descoperit e de savanți
Că sufletul e energie
Și după moarte e tot vie,
Avînd vreo douăzeci de wați.

Pe șira spatelui fiori,
Aleargă-n piele și-o furnică,
Pe cap trei fire se ridică,
Aflînd c-am fi nemuritori.

Ce să mai zic de ce-am aflat?
E-o veste cam tulburătoare, 
Că-n lume acum nu se mai moare, 
Oare o fi adevărat?

Cînd vom sfîrși această viață,
Ne punem sufletu-n bagaj, 
Iar moartea e ca un sevraj,
Scăpînd de trupul de paiață?

Lăsăm aici doar amintiri,
Călătorind spre altă lume, 
O alta viață, un alt nume,
Un șir întreg de părăsiri?

Mereu vom fi cei duși bogați,
Noi începuturi în noi vieți,
În ochi cu soare-n dimineți
Și-n suflet...douăzeci de wați!

Fotografia de Elena Valeria Ciura

Mi-era cam dor, cu voi ,să stau de vorbă;
Trecuseră cam multe primăveri,
Voiam să ştiu cine mai stă pe-acolo
Şi cine... în alt loc-ori nicăieri!

Mi-e dor s-aud, cum glume de-ale voastre
Se mişcă-n spaţiul satului anost
Şi ce mirări, ce semne de-ntrebare,
Zburau din gură-n gură fără rost!

M-a prins şi somnul, trist rămas-a ochiul
Visând cum înserarea te-a lăsat pe drum
Şi în trăsura dorului din tinereţe
Mă-ntorc spre tine şi îţi spun, oricum:

Trist în noapte, ziua trist
Fără tine viaţa-i un coşmar
Te astept să vii, dar nu în Paradis
C i-n inimioara mea, pe-a malului prundiş

Te-oi duce-n dulci grădini cu roze
Pe buze adevăr îţi voi şopti…
Nu plânge scumpa mea, în poze
Sunt doi copii, eram noi doi…mai ştii?

Să mă votaţi! de Cătălin Codru

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să rad gunoiul ce vă otrăveşte...
Să v-amintiţi, voi... oameni buni,
Că ce-i trădat de astăzi putrezeşte!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Ca fii noştrii să răsară mâine...
Frumoşi, deştepţi... ca neamul cel străbun,
Să nu ne vândă nouă cei străini o pâine!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ne`îngrijim de-ai noştrii suferinzi,
Să nu mai sufere ai noştrii dragi bătrâni,
În lumi trăite în oglinzi.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Fie-ne glia că o mamă iubitoare...
Să nu mai vină-aceşti străini păgâni,
În ţara asta care-i roditoare.

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să dăm pedepse celor care ne omoară,
Şi vin aici... şi ni se cred stăpâni,
Să-i facem să dispară... şi să-i doară!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să-avem iar demnitate şi dreptate,
Ca zorii să ne fie buni...
Aici!... nu în exil şi în străinătate!

Să mă votaţi... iubiţi români!
Să ştie-o lume-ntreagă cine suntem...
Noi NU trăim de veacuri în minciuni...
Aşa cum zic rătăcitori... în vreun blasfem!

Să mă votaţi... iubiţi români!
De n-am să vreau să candidez vreodată...
Prefer să cred în voi... şi nu în bani,
Voi înţelepţi ai mei... nu pierdeţi niciodată!

Am nevoie doar de tine… de Lacramioara Lacrima

Am nevoie doar de tine
Orice zi de-acum-nainte
Doar asa imi este bine
Spune suflet, a mea minte.
Ca e ploaie, ca e soare,
Nu conteaza niciodata
Caci cu inima ta mare
Sunt iubita, rasfatata…
Am nevoie doar de tine
Si acum, si mai tarziu,
Daca tu imi dai iubire
Drumul meu nu e pustiu…
Doar tu-mi aduci bucurie
Fericire-n mangaieri
Tot ce imi lipseste mie
Ce nicicand n-am avut ieri
Dimineata, noaptea vine,
Cu_al tau gand ma tot alint
Am nevoie doar de tine
Greutati se duc pe rand…
Vis frumos ca o minune
In stele m-ai cufundat
Sa traiesc far’ de furtuna
Pe sub ploi ce mi s-au dat…

Te iubesc si azi, si maine
Caci nu mi-as imagina
Sa se duca fara tine
Clipele din viata mea…
Eu, iubire, iti trimit
Pe un norisor din cer
Si pictand cu al meu zambet
Un sarut cald, efemer
Am nevoie doar de tine
A ta voce, al tau cuvant
Dragostea, doar ea invinge
N-o abate nici un vant…
Nimeni nu ne va desparti
Puternica-i iubirea noastra
Noi ne iubim, ne vom iubi,
Urmand cu dor chemarea noastra
In ochii tai ma oglindesc
In gesturi pline de tandrete
In visul tau ma regasesc
In taina simt a ta finete
Si ma-nfior intr-o speranta
Ca tu vei fi iar langa mine
Cand vei zari a mea prezenta
Vei sti…am nevoie doar de tine!

LA CÂT TIMP SE REPETĂ ISTORIA? de Ioana Burghel

Ce bine era doar cu amintirea!
dar au venit căutătorii 
de istorie vechetocmai azi…
(numai azi s-au găsit)
să-mi răscolească trupul

Ascuns
Olarul zâmbește cu îngăduința
părintelui
ce-și iartă puncul…

Pe trunchiul meu
de lut albastru
s-au aliniat frunzele…

Cândva
o primăvară
a împletit soarele
în flori de măr
nenumărate ploi
au inscripționat
ceramica arsă..

Oare
ce-ar fi fost de găsit
într-un vas
dintr-o epocă
ceva mai recentă?

se zbătea un suflet…

La cât timp
se repetă istoria? 

ţie, floarea mea de Leonid Iacob

Purtăm miresmele în noi  

Şi le vărsăm încet spre lume  

Ca pe un cântec făurit anume,  

Ca pe balsamul unei calde ploi.  

Şi-nfioraţi de vara cu parfumuri,  

De-al primăverii farmec de verbine,  

Nici nu visăm la iarna care vine  

Să troienească ale noastre drumuri.  

Ci iartă-mă tu, floarea mea de tei,  

Ce-ai înflorit la mine-n grădină,  

Că nu-ţi pot da atâta căldură şi lumină  

Cât de la mine poţi să vrei.  

Şi pleacă-te să-ţi simt înfiorarea,  

Să te sărut pe creştet şi să plec  

Acolo unde-atâtea doruri încă trec.  

Şi unde-mi sună-cântec depărtarea.  

PATRUZECI ȘI CINCI… de Ioana Burghel

(mie – nu știu dacă neapărat cu tristețe…)

Am topit zăpezile de ieriîntr-un azi
cu tâmple încărunțite…

Poate că am să beau
patruzeci și cinci de pahare
cu pelin
patruzeci și cinci de pahare
cu vin
patruzeci și cinci de pahare…

Poate că voi bea
ca să simt
în care din toate aceste primăveri
am trăit…

poate că voi bea…

La ce bun
atâta timp irosit?

Copiii și bețivii
spun mereu adevărul

Pe cine să iertăm?...