LUNA PLINA de Ion Ene Meteleu

Din smoala noptii,
Ca un glob de-argint,
Se-nalta luna,
Si stele se-aprind.

Si ca-ntr-o turla,
Cu ingeri si sfinti,
Pe cerul negru,
Imprastii arginti.

Ce candelabru,
Si ce lumanari,
Aprinzi in noapte,
Din abis,din zari !

Esti o Madona 
Cu nimb de clestar,
Sclipind,se-nchina,
Stele cand rasar.

Esti o mireasa
Cu alai ceresc,
Stele-ti duc trena,
Ingeri te-nsotesc.

Cu raza-ti vie,
Si-al stelelor roi,
Veghezi Pamantul,
Ne veghezi pe noi.

Si cat te bucuri,
Cand noi ne iubim,
Tu din lumina,
Ne faci dar sublim.

Iar dimineata,
Stelele le stingi,
Pe flori,cu roua,
Adormind le plangi.

Si-n urma-apare,
Ca un Fat-Frumos,
Soarele mandru,
Cald ,si maiestuos.

ASTEPTARE de Ion Ene Meteleu

Tacerea ta ma doare
Mai rau decat un nu,
Ma simt ca-ntr-o -nchisoare
Si lacatul esti tu.

As vrea sa gasesc cheia
Si glasul sa-ti aud,
Chiar daca dup-aceea,
Raspunsul va fi crud.

Alunga nori si ceata
Ce mintea iti umbresc,
Sunt cumpene in viata,
Dar stii cat te iubesc.

In fiecare seara
Ma chinui sa adorm,
Micuta ta comoara,
Plangand,sare din somn.

Si tot mereu ma-ntreaba
De ce ne-ai parasit,
Si-i spun cu vocea slaba,
Ca tu doar ai glumit.

Si ca vei veni sigur,
Dar zilele se scurg,
Iar el se simte singur
Si lacrimi ii tot curg.

Hai,vino iar acasa,
Macar de dragul lui,
Sa stai cu noi la masa
Si pasul sa ni-l spui.

Si-adu-i din nou caldura,
Sa simta-al tau alint,
Sa-i rada iar faptura,
Ca nu pot sa-l mai mint.

MI-APARI IN VIS de Ion Ene Meteleu

In visul meu apari mereu,
As vrea, dar nu pot sa-ti vorbesc,
Un stol de ingeri te pazesc,
Iar langa ei,sta Dumnezeu.

In visul meu,mereu apari,
Plutind cu ingerii prin cer,
Si printre stele care pier,
Ca o fantoma iar dispari.

Mereu apari in visul meu,
Ah,de-as putea sa te rapesc,
Sa vii in cercul meu lumesc,
Ca nici nu stii cat mi-e de greu.

Mereu in visul meu apari,
Si somnul mi-este tot mai greu,
Cand ma trezesc,parca nu-s eu
Si-n minte iarasi imi rasari.

Apari mereu in visul meu,
Si n-as mai vrea sa ma trezesc,
Ca eu si-n vis tot te iubesc
Si-as vrea sa te visez mereu.

Nu-i somn sa nu-mi apari in vis,
N-am sa te uit cat voi trai,
Pana cand si eu voi veni
Sa ne-ntalnim in paradis.

DACA TE-NTORCI... de Ion Ene Meteleu

Daca te-ntorci,
Sa nu uiti s-aduci dragostea,
Sa ai mare grija de ea,
Sa nu ti-o fure cineva.

Daca te-ntorci,
S-aduci cu tine dorul meu,
Ce ti-l tot trimiteam mereu,
Cand fara tine mi-era greu.

Daca te-ntorci,
Sa-mi aduci gandul inapoi,
Ce-a tot navigat intre noi
Sa ne uneasca pe-amandoi.

Daca te-ntorci,
Am sa te-astept cu-n trandafir,
Sa vii pe-o boare de zefir,
Parfumul tau vreau sa-l inspir.

Daca te-ntorci,
Nu te voi mai lasa sa pleci
Chiar dac-ai vrea sa mai incerci,
O sa ramai a mea pe veci.

Ne-am întâlnit ... de Ovidiu Oana-pârâu

Motto:

Atât de singur sunt în noapte

Încât mă-ncearcă nemurirea …

***

Ne-am întâlnit singurătate!

Tu, univers de nemişcare

Schimbată în eternitate

De vreun blestem de ursitoare.

Totu-i inert, doar gândul zboară

să reclădească începutul ...

Brumar cu frigul de afară,

privirea ta şi infinitul.

Apoi speranţe, dor, nălucă

a nopţilor insomniace,

doar necuvânt şi dor de ducă

crepuscul cu priviri buimace.

Târziu, Prier naşte speranţă,

O întâlnire cât un fulger

Sărutul scurt, ce cutezanţă!

Un simplu mir pe păru-ţi sânger.

Florar, Cuptor şi-apoi Gustar

Deşert din arşiţă vorace

Şi în natură, şi amar

Născut de gura care tace.

Târziu, iluzia din Răpciune

A-ntrevederii cât o clipă

E preschimbată-n rugăciune

Pe-un fals altar zidit în pripă.

Tot în brumar Solul închide

Ocolul ce-mplineşte anul ...

Alint, îmbrăţişări timide

Şi dăruiri ce sting aleanul.

Nici nu-l mai chem pe mesagerul

Pierdut prin cele şapte spire

Ale-mplinirii de când Cerul

Ma-ncununat cu nemurire.

Revine singur, stors de umblet,

Mă vede aţipit şi tace

Nici nu se miră că un zâmbet

M-a'nseninat ca semn de pace.

El ştie că îngemănată

În univers şi'n nemişcare,

Iubirea nu va fi pătată

De vreun blestem de ursitoare.

lumească şi amară de Dorina Neculce

doamnelor
domnilor am ceva de mărturisit
pentru că nu mai vreau să dau iar vamă morţii
nici zeciuială sorţii pentru că nu mai
cer nici lumilor să mă iubeasc şi
nici luminii nu-i mai cer
să mă orbească
n-aş mai putea să-mi
port în plete dorul
şi-am încheiat un pact
în noapte cu soborul

vreau popi fără sutană
să mă plângă
să nu mai cânte
prin altare
când
oameni străvezii
îşi poatră-n spate
soarta
cea nătângă

îmi port şi eu în creier
o armă ascuţită lucitoare
gândesc nebun
şi fac asfaltul
să tune
sub picioare

şi vreau să merg degrab`la
popa stan păţitul
să-mi zică EL
de ce m-o-fi-apucat
Urâtul...

Fabulă de Elena Valeria Ciura

Cu cioc tocit de-atâta ciripit
Algofil părea, bătând în geamul uşii
Se oglindea, se repezea, se auzea ,
Dar numai el; era-un piţigoi sadea!
Doar pe sine se vedea,
Cam narcisist se arăta
Şi ca să-mi facă-n ciudă, refuza
Felia de pâinică de pe clanţă..
O flutura, de înţeles îmi da
Că-doar oglinda, geamul ,îl interesa.
Şi bătea una-ntr-una în fereastră şi bătea...
Tenace, hotărât să o dărâme
Lumea-i a lui, şi, dacă nu-mi convine,
Să-mi fac o altă uşă, să mă mut,
Lui i-a intrat în cap,că e de frupt!
Ce-ar zice Krîlov, ori Alexandrescu
Ca morală, pentru cei cu uşi
Ori cu ferestre mai tentante?
Ori schimbi uşa, pui şi transperante
Ori piţigoiu îţi va fi stăpân în casă,
(Întreabă-ţi , tu , mândria, cum, te lasă?)

17 martie, 2013

fără avertizare de Renate Müller

picură lacrimi din altă lume
coboară peste mine...

cortina-i trasă de-o parte
prin geamul deschis
concertul de dimineaţă
îmi tulbură neliniştea

ziua cade din cer
ca o năpastă cleioasă
ce-mi hrăneşte frica
şi-o face să crească

HD 17.03.2013 RM

A ÎNFLORIT LIVADA de Ioana Burghel

A înflorit livada sub sărutări de stele,
În fiecare frunză ţes dorurile mele,
Zefiru-mi poartă paşii prin fir de iarbă nouă,
Şi simt că-i primavară în stropii calzi, de rouă,
Adorm....şi-n vis îmbrăţişez câmpii,
Iar inima mea bate în tril de ciocârlii.

A înflorit livada și-n zbor s-avântă fluturi,
Mă ninge cu petale de vișini și de meri,
Mă risipesc prin ramuri în orișicare mugur,
Și inima îmi vindec de orișice dureri…
Mă scutur de cenușa acestei ierni amare,
Și-n nopți cu lună plină aștept o-mbrățișare…

Aș vrea să vie vâtul prin brazde să mă poarte,
Să fiu eu roua care s-anină-n geana lunii,
Să fiu și mesagerul iubirilor deșarte,
Sau curcubeu ivit din inima furtunii,
Să mă răsfrâng în ape și să mă-ntorn apoi,
Cu verde crud în suflet anume pentru voi!

Te rog de Renate Müller

Uitasem aceste cuvinte
voiam să le chem
să ţi le spun 
dar n-am putut
şi-am tăcut

poate de ruşine
sau a fost
o altă boală demodată
sau durerea
care m-a cutremurat
când ai plecat
de n-am putut nici măcar
să-ţi şoptesc: ,,Stai!”