Cu cioc tocit de-atâta ciripit
Algofil părea, bătând în geamul uşii
Se oglindea, se repezea, se auzea ,
Dar numai el; era-un piţigoi sadea!
Doar pe sine se vedea,
Cam narcisist se arăta
Şi ca să-mi facă-n ciudă, refuza
Felia de pâinică de pe clanţă..
O flutura, de înţeles îmi da
Că-doar oglinda, geamul ,îl interesa.
Şi bătea una-ntr-una în fereastră şi bătea...
Tenace, hotărât să o dărâme
Lumea-i a lui, şi, dacă nu-mi convine,
Să-mi fac o altă uşă, să mă mut,
Lui i-a intrat în cap,că e de frupt!
Ce-ar zice Krîlov, ori Alexandrescu
Ca morală, pentru cei cu uşi
Ori cu ferestre mai tentante?
Ori schimbi uşa, pui şi transperante
Ori piţigoiu îţi va fi stăpân în casă,
(Întreabă-ţi , tu , mândria, cum, te lasă?)
17 martie, 2013
luni, 25 martie 2013
fără avertizare de Renate Müller
picură lacrimi din altă lume
coboară peste mine...
cortina-i trasă de-o parte
prin geamul deschis
concertul de dimineaţă
îmi tulbură neliniştea
ziua cade din cer
ca o năpastă cleioasă
ce-mi hrăneşte frica
şi-o face să crească
HD 17.03.2013 RM
coboară peste mine...
cortina-i trasă de-o parte
prin geamul deschis
concertul de dimineaţă
îmi tulbură neliniştea
ziua cade din cer
ca o năpastă cleioasă
ce-mi hrăneşte frica
şi-o face să crească
HD 17.03.2013 RM
A ÎNFLORIT LIVADA de Ioana Burghel
A înflorit livada sub sărutări de stele,
În fiecare frunză ţes dorurile mele,
Zefiru-mi poartă paşii prin fir de iarbă nouă,
Şi simt că-i primavară în stropii calzi, de rouă,
Adorm....şi-n vis îmbrăţişez câmpii,
Iar inima mea bate în tril de ciocârlii.
A înflorit livada și-n zbor s-avântă fluturi,
Mă ninge cu petale de vișini și de meri,
Mă risipesc prin ramuri în orișicare mugur,
Și inima îmi vindec de orișice dureri…
Mă scutur de cenușa acestei ierni amare,
Și-n nopți cu lună plină aștept o-mbrățișare…
Aș vrea să vie vâtul prin brazde să mă poarte,
Să fiu eu roua care s-anină-n geana lunii,
Să fiu și mesagerul iubirilor deșarte,
Sau curcubeu ivit din inima furtunii,
Să mă răsfrâng în ape și să mă-ntorn apoi,
Cu verde crud în suflet anume pentru voi!
În fiecare frunză ţes dorurile mele,
Zefiru-mi poartă paşii prin fir de iarbă nouă,
Şi simt că-i primavară în stropii calzi, de rouă,
Adorm....şi-n vis îmbrăţişez câmpii,
Iar inima mea bate în tril de ciocârlii.
A înflorit livada și-n zbor s-avântă fluturi,
Mă ninge cu petale de vișini și de meri,
Mă risipesc prin ramuri în orișicare mugur,
Și inima îmi vindec de orișice dureri…
Mă scutur de cenușa acestei ierni amare,
Și-n nopți cu lună plină aștept o-mbrățișare…
Aș vrea să vie vâtul prin brazde să mă poarte,
Să fiu eu roua care s-anină-n geana lunii,
Să fiu și mesagerul iubirilor deșarte,
Sau curcubeu ivit din inima furtunii,
Să mă răsfrâng în ape și să mă-ntorn apoi,
Cu verde crud în suflet anume pentru voi!
Te rog de Renate Müller
Uitasem aceste cuvinte
voiam să le chem
să ţi le spun
dar n-am putut
şi-am tăcut
poate de ruşine
sau a fost
o altă boală demodată
sau durerea
care m-a cutremurat
când ai plecat
de n-am putut nici măcar
să-ţi şoptesc: ,,Stai!”
voiam să le chem
să ţi le spun
dar n-am putut
şi-am tăcut
poate de ruşine
sau a fost
o altă boală demodată
sau durerea
care m-a cutremurat
când ai plecat
de n-am putut nici măcar
să-ţi şoptesc: ,,Stai!”
Carmen Zaniciuc
mi-ai cules din palme florile ude
stăteai pe o bancă și așteptai ziua
să-mi poți spune cum stelele cad
pe șinele de tramvai
și nimeni nu-și mai pune dorințe
stăteai pe o bancă și așteptai ziua
să-mi poți spune cum stelele cad
pe șinele de tramvai
și nimeni nu-și mai pune dorințe
încredere de Bogdan Dumbraveanu
semne uitate, o primăvară
ne așteptăm la orice
dar ne surprind întotdeauna
primii muguri
câteva secunde și mai puțin
înseamnă pragul
dintre realitatea vizibilă
și amintirea întotdeauna tăioasă
ca o spadă a
zâmbetului de adio
ce las în tine
e mai important, până la lacrimi
decât ceea ce îmi rămâne
niciun timp nu se întoarce
niciun ban, nici toți banii
nu cumpără visul
din care ne plămadim zilele
câte vor mai fi
ne așteptăm la orice
dar ne surprind întotdeauna
primii muguri
câteva secunde și mai puțin
înseamnă pragul
dintre realitatea vizibilă
și amintirea întotdeauna tăioasă
ca o spadă a
zâmbetului de adio
ce las în tine
e mai important, până la lacrimi
decât ceea ce îmi rămâne
niciun timp nu se întoarce
niciun ban, nici toți banii
nu cumpără visul
din care ne plămadim zilele
câte vor mai fi
Primăvară de Ovidiu Oana-pârâu
Plămânul pământesc respiră-n pace,
Eliberat de alba apăsare.
Îşi duse iarna albele cojoace,
Spre alte zări din lumea asta mare.
Aburi firavi se-nalţă către zare,
Semn că-s urnite sevele şi-asudă
Seminţele ascunse în covoare
Şi cresc, pentru ţărani să fie trudă.
Doar vânturile-adie grijulii,
Să nu doboare florile din ramuri,
Ţesute ca baticuri colilii
Şi mişcă-ncet perdelele la geamuri.
Decorul verde-ncepe să-l brodeze,
Natura zăpăcind-o de culoare,
Chemând albine harnice s-aşeze
Polenuri felurite peste floare.
Ăst timp, în crânguri, mii de zburătoare,
Armonizează cânt de regăsire,
Omagiu la frumoasa sărbătoare,
Adus pentru a vieţii primenire.
duminică, 17 martie 2013
de ce-aş doini? de Leonid Iacob
Trecut-au peste trunchiul meu
şi primăveri şi toamne reci
iar iernile-au bătut mereu
şi verile mi-au fost prea seci,
Am strâns în mine vechi poveri
iar ramul trist atârn-acum,
că azi îmi e la fel ca ieri
şi-s tot la margine de drum
Mai trece câte-un călător,
adastă-n umbra mea şi pleacă,
iar eu rămân cu-acelaşi dor
prea trist în lumea-mi prea săracă.
De ce-aş doini, când al meu cânt
e doar suspin pe-o vioară?
Cui să spun vorbe de alint
când iarna rece mă doboară?
Nu sunt de Veronica Simona Mereuta
şi, totuşi,paşilor mei le sunt dragi urmele
nu mă uita îmi scrie steaua din frunte
sau ce-o fi ea
snoavă sau balada şoaptei înflorite de mugur
măria sa viaţa mă ridică după fiecare trântă
iubesc iubirea
urăsc uitarea atât cât mă lasă minunea de cer
albastru şi celelalte culori
ale ochilor prin care văd inimi
bat suflete clopote la porţi de necuprins
VeSMe
nu mă uita îmi scrie steaua din frunte
sau ce-o fi ea
snoavă sau balada şoaptei înflorite de mugur
măria sa viaţa mă ridică după fiecare trântă
iubesc iubirea
urăsc uitarea atât cât mă lasă minunea de cer
albastru şi celelalte culori
ale ochilor prin care văd inimi
bat suflete clopote la porţi de necuprins
VeSMe
Am să port un vis de Veronica Simona Mereuta
până ce-au să strepezească dinţii cuvinte
de negăsit în dicţionar
înţeles ştiut doar de mine
pot aşeza căpătâi lucrurilor simple
nu ştiu cât e adevăr sau păcat
în lumea aceasta fără oca
dorurile se scriu pe frunze
aroma o are vinul
iar vechimea
n-a fost scrisă încă
VeSMe
de negăsit în dicţionar
înţeles ştiut doar de mine
pot aşeza căpătâi lucrurilor simple
nu ştiu cât e adevăr sau păcat
în lumea aceasta fără oca
dorurile se scriu pe frunze
aroma o are vinul
iar vechimea
n-a fost scrisă încă
VeSMe
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
