Milion de lacrimi… de Radu Adrian Gelu

Milion de lacrimi una câte una
preling obrazul din cerul cel gri,
cristale vii, diamante cât aluna,
picur clar chiar de-s norii negri…

Tăcut izvor a milion de lacrimi,
cascadă caută a umple oceanul
viu, unde în derivă plutesc inimi
spre morgane. Off vicleanul…

Uneori, lacrimi false udă rimelul
şi plimbând pe obraz minciuna,
cu iubirea naivă joacă alunelul,
lacrimă adevăr nefiind niciuna…

Milion de lacrimi tot o fericire,
aduc atunci plutirea-n morgană
cu şoapte, jurăminte de iubire
o inimă-n capcană de curtezană…

15.03.2013

IMBRATISARE de Ion Ene Meteleu

Parul tau imi curge peste umeri,
Cand in brate tandru te ridic,
Rasfatata pasii mi-i inumeri,
Si ma rogi sa te mai strang un pic.

Nu te las jos,nu vreau sa te superi
Alintarea nu vreau sa ti-o stric,
Parul tau imi cade peste umeri,
Cand in brate tandru te ridic.

Nu vreau sa te fac din nou sa suferi,
Nu te-as mai rani pentru nimic
Am sa te plimb pe lacul cu nuferi
Si-n desis vreau sa-mi dai un pupic.

Parul tau imi curge peste umeri.

CHEMARE (Rondel) de Ion Ene Meteleu

Hai,iubito iar in lunca verde,
Unde ne jucam ca doi copii,
Vantu-n parul tau sa se dezmierde,
Si s-ascultam tril de ciocarlii.

Jos prin iarba deasa ne vom pierde,
Si din flori vom face jucarii,
Vino iar iubito-n lunca verde,
Sa ne alergam ca doi copii.

Un ungher in suflet tot mai crede
Ca indragostiti din nou vom fi,
Caci pe chipul tau se intrevede
Un suras strengar,zi dupa zi.

Hai,iubito, iar in lunca verde !

Lacrimă m-ai iubit... de Radu Adrian Gelu

Căpruie lacrimă știi... te-am iubit,
acum iartă dacă și tu m-ai iubit,
chiar de vei picura dorul neostoit,
speranței a duce finitul în infinit...

Iubire, un sărut mai poate fi sortit,
ca alint zâmbetului în lacrimă boltit,
și îmbătat de apa vieți-ți în clipocit,
să port lacrima amurgului cărunțit...

Ridicat-am templu în gândul însorit,
arcadă peste a lacrimilor izvor vestit,
ofrandă inima a-ți aduce fiind ispitit,
pe altarul sfânt ca veșnic îndrăgostit...

Lacrima de iubire la durere are apetit,
iar ruga mută nicicând ea n-a amuțit,
nici când soarta în speranță e un cuțit,
de lacrimă dorul nu poate fi despărțit...

15.03.2013

în ore-ntunecate de Renate Müller

zburd în aşteptarea ta
sunt ramura deplină
pe care te poţi aşeza
când te vei întoarce

fără tine mi-e greu
îţi dăruiesc florile
nopţilor culese
de pe câmpiile lunii

făptură de sticlă
când moartă când vie:
închid acum pleoapele
iluziilor deşarte

Timid se înalţă lăstarul de Ovidiu Oana-pârâu

Timid se înalţă lăstarul

Pe lângă cumplitul troian,

El trece spre ceruri hotarul,

Pornit din adâncuri, mai an.

Încet îşi întoarce privirea,

Văzând doar omături în zare,

În muguri îşi mută uimirea

Sclipirii din albul cel mare.

O rază de sus îl veghează

Prinzându-l în calda-i lumină.

Ăst timp, norii negri se-aşează,

Să tulbure bolta senină.

Lui soarele cald îi zâmbeşte

Şi-i spune: - Fii tare copile !

El neguri apoi risipeşte,

Gonindu-le-n zare umile.

- V-ajunge ! Pe-a cerului faţă,

O iarnă aţi stat, însă azi

E vreme de nouă viaţă !

Şi năruie neaua din brazi.

Zăpada căzută-l înclină

Şi-l face să geamă amar,

Dar vânturi îl fac să-şi revină

Plăpândul lăstar de stejar.

Cu-a soarelui daruri pe faţă,

Desface o pată de verde,

Văzând prin lumini ca prin ceaţă,

Omătu-n pământ cum se pierde.

Şi-nalţă omagiu spre astru

Frunziş împletind înmiit.

- Copac mă înalţ spre albastru,

Puternic, prin ani împlinit.

RESTURI DE CLIPĂ… de Ioana Burghel

Dumnezeu
fărâmă norii în palme..
Dintr-un colț
îngerii
aruncă pietre..

S-au răzvrătit
demonii împotriva pământului
și fulgere ard
sânii fecioarelor…

Aș cumpăra o clipă de eternitate…
Dar cu ce drept?
cine sunt eu?
n-am sângerat în urma cuielor…

Port doar
o singură Cruce…

E inegal războiul dintre
Întuneric și
Lumină
dar clipele
nu se vând ca la bazar…

Cerul se despică…
Îngeri și Demoni
adună resturi de vieți…

Dumnezeu
fărâmă norii
cu palmele…

Undeva, visul tânguie... de Radu Adrian Gelu

Între tunete-n sunet de lacrimă,
undeva țipă câte-o inimă frântă
ca un trandafir cu spin în scrimă,
amar dorul ce tânguind își cântă...

Undeva visul rupt valul îl poartă,
și talazuri în insomnii rostogolite
bat la poarta a oceanului soartă,
picuri de durere și iluzii contopite...

Gândul cel trist iubește ploaia,
încercând durerea a-și ascunde
cu șir de picuri, lacrima și văpaia
în clepsidra eternelor secunde...

14.03.2013

verde crud de Vali Zavoianu

în verde crud s-a primenit pământul,
s-au molipsit de primavară munţii
şi s-au gătit cu flori ca-n pragul nunţii,
cu adieri călduţe cântă vântul.

pădurea toată nurii-şi etalează
prin rochia brodată-n violete
şi-a împletit toţi mugurii în plete,
petale albe-n jurul ei dansează.

atâta zâmbet peste toate trece,
pe-alei de parc se plimbă-ndrăgostiţii
şi norii toţi semnează armistiţii
cu gerul şi zăpada ca să plece.

un puşti zglobiu împarte mărţişoare
şi mamei şi bunicii şi mătuşii,
e verde crud până şi tocul uşii
şi-n toate sufletele-i cald şi soare.

am vise verzi ca verdele de-afară,
s-au molipsit de primavară toate
şi scriu acest poem sperând că poate
va dăinui această primavară.

14.03.2013, ©Zavoianu Vali

De ce plânge... de Radu Adrian Gelu

Cerul frunții de ce plânge?
Plânge gândul în diamante,
izvorul dorului se prelinge,
departe-i zâmbetul infante...

Trista lumină de ce plânge?
Plânge raza apusului ce vine
și lasă mărgăritare de sânge
culmilor ce despart destine...

Lacrima cristal de ce plânge?
Plânge fiecare căpruie surată
alinând dorul ce inima frânge
tot caută-n vis o iubire curată...

Lira în poezie de ce plânge?
Plânge struna-n lacrima udă,
patima cuvânt-dor răsfrânge,
în picuri de romantică trudă...

13.03.2013