Alerg in noapte,
Nici nu stiu unde,
Fiori in spate
Simt a-mi patrunde;
Fug dupa mine
Naluci si umbre,
Strig dupa tine,
Tipete sumbre.
Prin intuneric
Stele sclipesc,
Un iz eteric
In nari primesc,
Si-o ameteala,
Grea ma cuprinde,
Merg ca prin smoala,
Vai, ma vor prinde !
Dar vad in urma
Cum se pravale,
Pamantul casca
Gropi infernale
Si toti demonii
Cu mutre hatre
Pamantu-n haos
Pe toti i-nghite.
Tresar din transa,
Cand vad cearsafuri,
Figuri livide,
Moarte de veacuri,
Venind spre mine,
Dar nici nu-mi pasa
Caci printre ele
Te vad pe tine,
La fel de zvelta,
Si de frumoasa,
Ca-n ziua trista,
Si pacatoasa
Cand spectrul mortii
Te-a luat din casa.
Noapte de noapte
Te-ntrezaresc
Si-mi spui in soapte,
Sa ma trezesc,
Ca sunt doar vise
Sunt doar cosmaruri,
Sperante stinse-n
Furtuni si valuri,
Cu naluci hade
Dansand sub voaluri;
Si-n joc demonic
De te vor prinde
Sufletul morti
Chiar ti-l vor vinde.
Nu-ti ascult sfatul,
Si-n jocul lor
Ma las in voia
Fantasmelor,
Macar o clipa
As vrea sa mor,
Sa urc la tine,
Ca mult mi-e dor,
Si-acolo-n ceruri
Sa te-ntalnesc,
Si-n raiul verde
Sa te iubesc,
Sub zbor de ingeri
Sa te trezesc
Din nou la viata,
Suflet ceresc.
marți, 12 martie 2013
rătăcire de Renate Müller
singură mă plimb
printre aripi de lumini
de-a lungul autostrăzii
prind pene iluminate
le-adun în buzunarul rupt
de vre-o două luni
aşa de pustiu este locul
şi noaptea tace ca luna
pe care aş dori s-o destup
să curgă din ea lichidul
ce-mi tulbură ochii
înecându-i în brumă
printre aripi de lumini
de-a lungul autostrăzii
prind pene iluminate
le-adun în buzunarul rupt
de vre-o două luni
aşa de pustiu este locul
şi noaptea tace ca luna
pe care aş dori s-o destup
să curgă din ea lichidul
ce-mi tulbură ochii
înecându-i în brumă
VID de Cornelia Stamati
Am vrut sa scriu...
despre iubire,viata,lumna...
dar cuvintele au tacut!
Le auzeam doar inima fierbinte, batand speriata ...
Am implorat...am plans...am strigat!...
Au soptit tremurand:DU-NE ACASA...
Aici...aerul,cerul,lumea nu e a noastra!
aici...stam mereu treze,e frig si neliniste si oamenii
rad cand rostim!
Acasa...sunetul nostru era cald si iubitor...
Oh!...tu,deja gandesti in limba lor si uiti sa ne mai iubesti...
Tac...privesc pe fereastra palmierul inalt si prafuit
si-mi aduc aminte de ciresii si merii inforiti de acasa...
Imi alint infiorata cuvintele,le culeg in palme sa nu imi vada
disperarea...apoi respir adanc...
ochii imi cauta orbi in suflet dar e liniste...intuneric si liniste...
pe buze arde un blestem si strang pumnii !
cuvintele zguduite de plans,soptesc inca: DU-NE ACASA...A C A S A...
S. Y. S. (save your souls) de Ovidiu Oana-pârâu
Privindu-vă-n oglindă figurile posace,
Cerşindu-vă speranţa că mâine va fi bine,
Distrugeţi adevărul, schimbându-l în ruine,
Şi desenaţi iluzii de linişte şi pace.
Îndestulaţi cu ură şi cu visări deşarte,
Vânaţi cu cerbicie doar propria dreptate.
Călcând pe lucruri simple, n-aduni seninătate,
Ci-n suflet doar minciună şi-n ochi sclipiri de moarte.
Căutaţi-vă poeţii în fiecare casă,
Rugaţi-i să v-adune cuvintele-n poeme
Alcătuind descânturi la propriile blesteme!
Apoi, şoptiţi o rugă şi să-i poftiţi la masă.
luni, 11 martie 2013
m-am trezit din visare de Renate Müller
coamele zorilor
se zbat în amurg
scuturând din ele amintirile nopţii
m-am ridicat cu greu
din căldura ce mă legăna
ţinându-mă ca-n braţele mamei
cu un sărut se aşează
şoaptele ei care m-au alintat
pe pleoapele zilei ce abea se naşte
se zbat în amurg
scuturând din ele amintirile nopţii
m-am ridicat cu greu
din căldura ce mă legăna
ţinându-mă ca-n braţele mamei
cu un sărut se aşează
şoaptele ei care m-au alintat
pe pleoapele zilei ce abea se naşte
Cine sunt eu ? de Lacramioara Lacrima
Cine sunt eu ?
Chiar ca nu stiu
Ceva al tau
As vrea sa fiu
Si in tot locul
Fiind cu tine
Sa-ti fiu norocul
Sa-ti fie bine…
Cine sunt eu?
M-am intrebat
De ce intr-una
Am tot umblat?
Sufletul mi-e ratacitor
O rezonanta spre un dor
Iar lacrima pentru iubire
Isi cere drept spre fericire,
De-ar fi sa plec din asta lume
Sa nu mai stii de al meu nume
Tu sa nu plangi ca doar asa
Vei pierde amintirea mea,
Simtind picuri gingasi ai ploii
Cu vantul raspunzand nevoii
Pe buze-ti ca sa-si faca cuib
In sarutare stropii curg…
Cine sunt eu?
Ceea ce sunt
Acea mereu
De pe pamant…
Tristete si apoi bucurie
Simturi traite si spontane
Redate simplu numai tie
Ce mie mi se par normale,
M-am impacat
Cu cine as fi
Iubindu-te cu-adevarat
O tresarire-a inimii
Chiar ca nu stiu
Ceva al tau
As vrea sa fiu
Si in tot locul
Fiind cu tine
Sa-ti fiu norocul
Sa-ti fie bine…
Cine sunt eu?
M-am intrebat
De ce intr-una
Am tot umblat?
Sufletul mi-e ratacitor
O rezonanta spre un dor
Iar lacrima pentru iubire
Isi cere drept spre fericire,
De-ar fi sa plec din asta lume
Sa nu mai stii de al meu nume
Tu sa nu plangi ca doar asa
Vei pierde amintirea mea,
Simtind picuri gingasi ai ploii
Cu vantul raspunzand nevoii
Pe buze-ti ca sa-si faca cuib
In sarutare stropii curg…
Cine sunt eu?
Ceea ce sunt
Acea mereu
De pe pamant…
Tristete si apoi bucurie
Simturi traite si spontane
Redate simplu numai tie
Ce mie mi se par normale,
M-am impacat
Cu cine as fi
Iubindu-te cu-adevarat
O tresarire-a inimii
Sfadă între surori de Ovidiu Oana-pârâu
O sfădeşte, prima oară
Iarna, noua Primăvară,
Zicându-i în faţă verde,
Celei pe care-o precede:
- Fii atentă ! Vezi ce faci !
Dacă vrei ca să îmbraci
Doar frunzişul monoton !
Pune-ţi şi-altceva în ton
Cu superba mea hlamidă.
Haide ! Nu mai fii timidă !
Vei vedea c-aşa gătită,
Cu muguri împodobită,
Viorele, aişori,
Albăstrele şi-alte flori,
Vin cocori să te peţească,
Soarelui să-i povestească,
Soli spre cer şi spre lumină,
De frumoasa ta grădină !
Dar timidă, Primăvara,
îi răspunde: - Surioara
mea mai mare, nu te teme !
Pentru toate este vreme !
Vreau întâi rochiţa nouă
Să mi-o ţes în timp ce plouă
Din a ierbii firicele.
Pun la gât muguri-mărgele,
Iar apoi îmi prind în păr,
Roze şi-albe flori de măr.
Sigur că aşa gătită,
Cu culori împodobită,
Voi fi cea mai mândră-n rochia
Pusă-n ciuda Babei Dochia.
Când cocorii m-or peţi,
Soarelui vor povesti,
Iar căldura-i feciorească
Fi-va-n mine să rodească,
Ce s-o coace-apoi în vară,
Pentru toamna-surioară.
Iarnă, nu fii-ngrijorată !
Eu, aşa îmbujorată,
Mă voi descurca prin vreme !
Du-te, şi nu te mai teme !
mai am încă degetele toate de Renate Müller
aspre…
trecute prin pletele anilor
mâinile mele
au lucrat
au mângâiat
s-au rugat
acum stau goale
încercănate privesc
în oglinda timpului
despletind visătoare
părul cărunt al amintirilor
trecute prin pletele anilor
mâinile mele
au lucrat
au mângâiat
s-au rugat
acum stau goale
încercănate privesc
în oglinda timpului
despletind visătoare
părul cărunt al amintirilor
sunt plină de cuvinte nerostite de Renate Müller
fotoliul din colţ este gol
pătura răvăşită
pe jumătate plin
paharul cu apă
pierdut
printre cărţi
manuscrise
foi împrăştiate pe jos
nemaiatinse de nimeni
în camera pustie
cu ceasul de veghe
te văd cum zâmbeşti
aievea aprinzi o ţigară
tragi fumul în piept
privesc printre rânduri
de jalusele lăsate
în grădina-nsorită
cămaşa ta nou spălată
a îmbrăcat-o vântul
zâmbesc
îl văd cum se chinuie
să-şi bage braţele-n mâneci
cum se leagănă cu ea în tact
observ viaţa dansează
departe de mine:
mi-e frig şi-mi lipseşti
pătura răvăşită
pe jumătate plin
paharul cu apă
pierdut
printre cărţi
manuscrise
foi împrăştiate pe jos
nemaiatinse de nimeni
în camera pustie
cu ceasul de veghe
te văd cum zâmbeşti
aievea aprinzi o ţigară
tragi fumul în piept
privesc printre rânduri
de jalusele lăsate
în grădina-nsorită
cămaşa ta nou spălată
a îmbrăcat-o vântul
zâmbesc
îl văd cum se chinuie
să-şi bage braţele-n mâneci
cum se leagănă cu ea în tact
observ viaţa dansează
departe de mine:
mi-e frig şi-mi lipseşti
DEPARTARE de Ion Ene Meteleu
Nori negri de furtuna se rotesc
Peste seninul ochilor albastri
Si lacrimi de mahnire iti umbresc,
Lumina preafrumosilor tai astri.
Stii bine cat de mult eu te iubesc,
Chiar dac-acuma sunt plecat departe,
Caci fara tine nu pot sa traiesc,
Ce crud strainatatea ne desparte!
Dar mult nu mai avem de suferit,
Pana cand lacrima-ti va fi o raza,
Ochii-ti vor straluci in rasarit,
Pustiul sec se va preface-n oaza.
Si eu am suferit la fel de mult,
Si-am adunat in suflet multe lacrimi,
Acum,vreau fericire,nu tumult
Si sa aprindem focul plin de patimi.
Peste seninul ochilor albastri
Si lacrimi de mahnire iti umbresc,
Lumina preafrumosilor tai astri.
Stii bine cat de mult eu te iubesc,
Chiar dac-acuma sunt plecat departe,
Caci fara tine nu pot sa traiesc,
Ce crud strainatatea ne desparte!
Dar mult nu mai avem de suferit,
Pana cand lacrima-ti va fi o raza,
Ochii-ti vor straluci in rasarit,
Pustiul sec se va preface-n oaza.
Si eu am suferit la fel de mult,
Si-am adunat in suflet multe lacrimi,
Acum,vreau fericire,nu tumult
Si sa aprindem focul plin de patimi.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)




