Visand la tine… de Lacramioara Lacrima

Cand zorile apar
Cu tine ma trezesc
Si visele dispar
Dar tot te-ntrezaresc
In ziua care-ncepe
Cu ploaie sau cu soare
Visul n-o sa-nceteze
Cat de frumos imi pare
Ca pot ca sa visez
Sa ma gandesc la tine
In minte imi creez
Rime ce-or sa se-mbine
Privind in departare
Ganduri eu iti trmit
Iubirii-i dau culoare
Ma simti la nesfarsit
In zambet ma rasfeti
Cu a lui mangaiere
Tresar…in al meu suflet
Patrunde-o adiere
Ma striga-ntr-o chemare
Doruri imi tot aduna
Amurg se lasa-n zare…
Vantul in cant imi sufla…

Incet noaptea se lasa
Astept sa vina luna
Ascult vocea-ti duioasa
In minte mi-e intr-una
Aud ceasul cum bate
Nu s-o fii plictisit?
Tiptil merg la fereastra
Parcul e linistit…
Coboara parca umbre
Nimeni chiar nu se vede
Din pomii fara frunze
Pe cer sunt stele multe
Un nor e ratacit
Il urmaresc tacuta
E singur negresit
La mine…el se uita
Ma-ntreb cati picuri are
Maine, el va ploua?
Alung alta-ntrebare
Te-astept, iubirea mea,
Tu vei sosi in somn
Cu mine iar vei sta
Cat timp eu am sa dorm
La tine voi visa…

RONDEL BUCOLIC de Ion Ene Meteleu

O calda adiere se simte cum pluteste,pe tapsan,
Miros de iarba cruda,emana izlazul ce-a-nverzit,
Iar soarele priveste cu ochi galesi din cer,spre baragan,
Sub razele-i de aur,pamantul la viata s-a trezit.

Pe pajistea mijita sfielnic,de sub recele troian,
O turma de oite cu miei albi,pe lunca-a poposit,
O calda adiere se simte cum pluteste pe tapsan,
Miros de iarba cruda,emana izlazul ce-a-nverzit.

Si-n turma cea condusa de-un caine credincios si un cioban,
Mai mare printre oi,se-nalta-un urechiat cu chip spasit,
Privind cu ochii umezi la mieii albi, cu blana de-astrahan
La iarba inca mica pentru el,s-o poata paste fericit.

O calda adiere se simte cum pluteste pe tapsan.

RONDEL DE PRIMAVARA de Ion Ene Meteleu

Nu mai e frig si ninsoare,
Pamantul s-a dezmortit,
Si se bucura de soare,
Iar natura s-a trezit.

Pasarile migratoare
Pe la cuiburi au sosit,
S-a dus iarna cu ninsoare,
Iar pamantu-i dezmortit.

Ici,colo,si cate-o floare,
S-a 'naltat si-a-mbobocit,
Grau-i verde pe ogoare;
Primavara,bun venit !

Nu mai e ger,si ninsoare !

să fiu de Renate Müller

îmi devenise îngust
cercul în care m-ai depus
să mă ai la-ndemână

evadăm împreună
te iau cu mine
în libertatea mea
să pot fi: eu

HD 03.03.2013 RM

Aparenţe de Elena Valeria Ciura

M-am dezbrăcat de verde pe-nserat,
Când ceasul nopţii înfrigura peisajul
Şi-am îmbrăcat veşmintele de toamnă,
Nescrisă lege, draga mea, trecută doamnă!

Visam, nespus niciunei dintre zări,
Mijea prin iederă un ochi prea străveziu,
Văpaia ce trecuse peste văi,
Spre mine se-ndrepta, însă, era târziu...!

Atâta miere cât a risipit albina-
Doi poli de îndulcit ar fi putut,
Căldura irosită de cuvinte, seara
În universul meu însingurat ar fi durut!

Căci spune-o vorbă, greu de înţeles,
Că omul va ucide ce-a iubit-
Rafinamentul e simptoma celui
Nefericit, iubind şi neiubit!

Domniţă iarna, Jupână primăvara de Ovidiu Oana-pârâu

 

Iar s-a nuntit pământul, cu iarna, cotropindu-l

Pe faţă şi-n cotloane cu voluptatea rece.

Cel Soare-Nun zâmbeşte, când peste lume trece

La jurământ de taină, cu foc pecetluindu-l.

Adună de departe ca oaspeţi, zburătoare,

Chiar Moş Martin agale păşeşte din bârlog

Pe neaua toropită, rămasă de zălog

Şi zestre a miresei de verde născătoare.

Decor de iarbă crudă, tuşat cu vioriu

Şi bâzâit de-albine ce harnic robotesc

Flori oaspete în voie grădinile gătesc,

Aruncă-n jur arome, mălinul coliliu.

S-au risipit în taină învoalări de fată

Viaţa germinează în case şi pe-afară,

Le e la toţi stăpână, Jupâna Primăvară,

Zâmbind îşi leagă-n voie, basmaua înflorată.

Nu pot să-ţi scriu de Renate Müller

După fiecare cuvânt sare o umbră,
ce-l învăluie cu o pânză neagră,
vreau s-o îndepărtez dar se-ntinde

Fire de păienjeniş agăţate de silabe,
freamătă într-o suflare de şoaptă.

Vreau să salvez fiecare literă,
lângă tine, într-o oră albastră,
când fără rost orologiul bate.

SĂ MĂ IUBEŞTI… de Ioana Burghel

Să mă iubeşti în noaptea în care
Stelele aprind câmpuri cu maci,
Şi zorile au gust de rouă albastră.Să mă iubeşti când dansează fluturii
Şi ninge spre apus cu flori de măceş,
Sau când m-ascund de ploi
Sub iarba lunii şi miros a floare de fân…
Să mă iubeşti, când în inima mea
Cântă viori vestind primăvara!

Pedeapsă de Costel Suditu

Plânge-n pragul casei sale
O măicuţă, sughiţândă;
Frânge mâinile de jale
Şi-şi priveşte fata blândă;

Îi fusese mai firavă
De când viaţă-n ea prinsese;
I se spuse de otravă,
Însă ea nu se-nţelese;

A slăbit de-atunci, sărmana;
Ani de zile de durere
O făcu să nu ia seama
C-a rămas fără putere;

A iubit fiece clipă
Îi dădea viaţă fetiţei,
Nu ţinea cont de risipă
Pentru binele fiinţei;

Se ruga mâncând pe fugă
A nu prinde mai amară
Viaţa, când va fi să curgă
Sumbră peste ea, şi chioară;

Uneori, stătea chircită
Lângă umbra somnului,
Şi plângea neauzită
De timpanul omului;

De-ar muri mai înainte!...
Se gândea, ce drept ar fi,
A-ngriji copii morminte,
Nu părinţi fără copii!

Tristă era pe când timpul
Străbătea prin amândouă
Şi tăcutul şi vorbitul
Picurând obraji cu rouă;

S-a temut, sărmana mamă…
Tocmai asta se-ntâmplase!
De-a ei rugă, n-a Luat seamă:
Scumpa vieţii ei, plecase,

Când, cu lacrima-i din urmă,
Îi făcu un semn din deşte,
Că suflarea i se curmă,
Dar pe maică o iubeşte;

Acu-n pragul uşii triste,
Muma, mâinile îşi frânge,
Dând ca rost unei batiste
Ochiul ei secat ce plânge;

Ce durere fără margini!
Of, durere… of, durere…
Naşti acestui om imagini,
C-ar dori şi el a piere,

Fiindcă bocetul de fiică
Ori de fiu, - după urzeală,-
E normal, când se ridică,
Nu-i normal, acel de mamă!

A mai trecut un viscol şi o iarnă de Ovidiu Oana-pârâu

A mai trecut un viscol şi o iarnă,

Dorinţele in vers de când le-am scris,

Cu frământări ce-n suflete rărstoarnă

Zăpezi de dor, pe orice gând nescris.

Pierduta vreme ce-a schimbat natura,

Albind-o cu zăpezi imaculate,

Ne-a aşternut în inime căldura

Şi ne-am iubit prin flori pe săturate.

Am presărat ca floarea de cais,

Desprinsă de pe ram în primăvară,

În zori de zi şi-n nopţile de vis,

Sărutul meu pe sânu-ţi de fecioară.

Iar troienite patimi sub petale,

Ce-au nins alene peste un cuvânt,

Desprinse din poveştile regale,

S-au preschimbat acum în legământ.