Tu esti iubirea mea
Tot ce cuprinde ea
Alint, dezmierd, rasfat,
Eu de la tine-nvat
Sa fiu mai optimista
Sa nu am fata trista
Zambind sa descifrez
Un vis ce il visez
Caci, imi colinzi in gand
In doruri ma aprind
Iar inima-mi tresare
Nu pune intrebare
Simplu, e fericita,
De tine fiind iubita
E primavara calda
Iubirea ta ma cheama
Cu a mea sa se-ntalneasca
Si bine sa traiasca
Sub cerul limpede
Gustandu-si clipele
Parfum din floricele
Sa soarba doar din ele
Mireasma de verdeata
Saruturi cu dulceata…
Tu esti iubirea mea
Prima si ultima
Deodata, mi-ai topit,
Zapezi care m-au nins
In suflet si simtiri
Devenind amintiri
Lasate, prafuite,
De tine doar stiute
Le-am zavorat departe
Intr-o uitata carte
Acum…in calea mea
E noua…dragostea…
M-ai scos placut din iarna
Cu-a ta privire calda
Uitand de ger si frig
Indragostita fiind
De sufletul tau bun
Ce mi-a iesit in drum,
Ma bucur din belsug
Nici ca-mi doresc mai mult
Farmec in viata mea
Tu esti iubirea mea…
Curând
am să învăț
ieșirea din lutdezbrăcând diminețile
de iluzii
măcinând grâul
amiezii
peste care
voi picura
vinul amurgului
din strugurii
viilor uitate…
În urmele cuielor
un Crist
va crește
dintr-o altă plămadă
vindecarea…
Primavara vine, vine
S-o primesti cum se cuvine
Cu speranta si un zambet
Sa-ti patrunda-n al tau suflet!
Primavara e-un inceput
De natura si vis mult
In crang, se revarsa soare,
E minune si splendoare!
Proaspat, este verdele,
Se vad randunelele,
Greierasii reapar…
Dup-o iarna de cosmar!
Cand iubesti, e primavara
Printre flori, verdele iara
Pe sub pomii infloriti…
Pentru cei ce sunt iubiti.
Cantec de privighetori
Ca un sunet de viori,
Cheama omul, sa iubeasca
Cu ardoare, sa traiasca
Iubirea, nu are varsta
Tanar, poti ramane inca,
Primavara, Bun Venit!
Vii, la timpul potrivit…
Doruri, inca sunt nescrise
Juraminti, candva promise
Renasc si revin de afara
Daca este primavara
Pe covor de noapte…
Intr-un vant de soapte,
Iubirea-i mai vie
Stelele-o mangaie…
Ziua e mai lunga,
Noaptea si mai scurta
Din zare apare...
Dulcea primavara!
poate am să le dau mâinilor altele de făcut
mă uită gândul prea mult pe coclauri de viitor
când vine primăvara pare mai uşor
să topeşti ceaţa în muguri adevăraţi
în drag şi dor de-a fi doar un
om
Că pâinea-i furată ne spune treimea
-Doar priveliști mai au la depozit
Cu gura căscată așteaptă prostimea
Vre-o dijmă dinnou cu impozit
Treimea-i aruncă ochelari pentru cai
Să se vadă prin cețuri și fumuri
Prostimea mai vrea documente să-i dai
Pentru balegă ei de pe drumuri
În rest e tăt bine și tăt e normal
-Se-mpacă Filat cu P-Ulinici
Și Lupu apare ca luna pe deal
Cu așii lui Ghimpu din mâneci
Aliansu-a murit!!!! Traiasc-Alianța !!!
-Regatu-n transport ecologic
Cu-ncetu, cu-ncetu își duce speranța
În alt viitor patologic...
... Dacă nu-ţi cer prea mult
Dacă-ţi dau prea puţin
Tu să sorbi netemut
Cupa mea cu venin
Tu să rabzi în tăcere
Şi-n bătaie de joc
Mereu altă muiere
Lângă stinsul meu foc
Cum te soarbe venin...
Tu mă lasă s-ascult
Dacă-ţi dau prea puţin
Dacă nu-ţi cer prea mult...
e bine să pleci
unde te poartă
vântul,
tăcut să pleci
drumul nu-şi face
loc printre cuvinte
ele se fac ape şi
ţărmuri din ce în ce mai
îndepărtate
din lacrimile sărate
nisipoase ce nu au ştiut
să curgă
să pleci cât mai speri
că eşti tânăr
că cineva undeva
te va iubi cu o privire
cu un zâmbet
fără să-ţi spună
tăcută să te învelească
zarea ca o tainică
dragoste veşnică
să nu-ţi aduci aminte că
în curând va ninge
suferintelor iubitei mele
timpul iubirii
nu trebuie irosit,
trebuie povestit
sărutat, desmierdat
mergeam singur,
printr-un
oraş singur, cu mulţi oameni
care vorbeau singuri
unii cu alţii
am călcat printre copacii
pădurii dintotdeauna
singuri
nu i-am mai privit
demult
de erau aşa
lipsiti de mine
câtă solitudine de când
am uitat cuvintele simple
şi gustul vinului bun
de acasă
un pat o carte
şi trupul tău să-l ţin în
braţe bucurându-mă cu lacrimi
ori oftând cu zâmbetul pe buze
să nu ocolim timpul iubirii,
de teamă că ne-am putea
obişnui cu binele
draga mea
eram blocat între două rute
dinspre nicăieri spre niciunde
gândul l-am lăsat să plece doar
înfăşurat în mantie de unde
vibraţie de flori de primăvară
călătoare cu miros de briză caldă
pribeagă inimă tu esti de vină
zvâcnind în marea ce te scaldă
de soi sunt semn de aşteptare
precum o virgulă între cuvinte
prea static între două despărţiri
ca o împietrită aducere aminte
amurgului iubirii dinainte
te răsădesc în lumea mea măruntă
ca pe un fir de zâmbet luminat,
să creşti acolo alb şi-adevărat
ca voalul de mireasă de la nuntă.
şi te hrănesc cu-alinturi, cu lumină
mă altoiesc de trupul tău de tot
cu tine împreună vreau să pot
cumva s-avem aceeaşi rădăcină.
să înfloresc de drag cu tine-odată,
să nu mă tem de secete, de vânt,
să-mi curgă numai miere în cuvânt
de profunzimea ta sa fiu legată.
te răsădesc în fiece simţire,
ca pe un ram de Dumnezeu ales
şi-i mulţumesc atât cât pot de des
că-ngăduie atâta fericire.
1 martie 2013, ©Zavoianu Vali
